Înjosire nebunească!

Mă tîrăsc spre dragoste
ca un melc fără cochilie
și mă simt purtat de vînturi
într-un loc lipsit de gînduri!

Liber ca vîntul care-mi bate,
liber ca iarba, verde crescînd
nu-nțeleg de ce nu-i toamnă
să pot să rîd, să cînt, să plîng!

Înțeleg că viața se adună
și se rispiește, de ce să
păstrez toate amintirile!
Cînd pot uita totul!...

Prefer să dorm în Dumnezeu 
decît să dorm în păcat!
Poate viața mea se schimbă,
căci schimbarea nu-i păcat!