Nu cred că adevărul e întodeauna solemn,
că bucuria e frivolă, iar dansul...
dansul mereu a fost plînset de durere,
un dans pe un cîntec inconsistent.
Trăiesc!
Și cînd dragostea de oameni mă îneacă,
mă pierd în poezie. Așa e;
între doua vieți, eu și tu!...
Nimic nu mă poate face să zîmbesc,
nici chiar zîmbetul meu, l-am oropsit...