Admir mirat!

Pentru această frumusețe telurică a ta
te admir paralizat, o paralizie care mă încîntă,
mă ademenește în lumea ta frenezică, înduioșătoare.

Mi-ai intoxicat inima ca zumzetul unui stup
de albine înnebunite dupa primavară,
zburdalnice și neocrotite în epiderma zilelor calde...

Privesc mișcările tale lente, lipicioase ca și mierea;
adulmec tot mirosul pielii tale, al părului catifelat...
Plouă pe strada noastră! Bălți sunt peste tot,
dar alergînd puerili în stradă, doar noi ne-mbrățișăm!