Pe strazi

Copii goi, umba desculti in noapte
Cersesc la semafor, cu vocea-n soapta
Cu lacrimi in ochii, plang de durere
Si cer un ajutor, la oameni in tacere.

Pe chipul lor se vede viata
O viata trista, in urma-i ceata,
Sperante rupte din vise adormite
Chinuri fara suflet, in suflet de morminte...

Acei copii, rataciti intr-o lume mare
Plang cu lacrimi, lacrimi mult amare
Parasiti de mame, mame nepasatoare
Aruncati in strada, fara pic de indurare...

Tristi acesti copii ai strazii
Parasiti, de fericire si speranta
Cu vocea scrsnita, de plansetul durerii
Cu privirea-n vanturi, in cugetul placerii.

Tacerea

Tacerea, totul e un sarm al dragostei,
Un semn adevarat, al iubirii noastre
Un gand ce-l porti, in mintea ta deosebita
O sopata scumpa, spusa intr-o seara mare.

Vorbindu-mi in tacere, ascult vocea ta suava
Si-ti privesc mut, buzele groase ca de ceara
Parul tau, cel adie vantul, vantul sfarsitului de vara
Si pielea ta fina, neteda ca un camp de primavara.

O priveam!

O priveam, incepand sa n-o mai vad
Cu ochii, inlacrimati de planset
O priveam cu drag, cu dragoste si dor
O strangeam la pipt in ganduri...

O secunda infinita, ne despartea iubirea
O stare de iubire, imi cuprindea privirea
Un moment de pace, imi recapatam puterea
Un strop de libertate, un strop de biruinta...

O taina ascunsa undeva departe
Intr-un gand inlacrimat de dor,
Un gand iubit, un gand la mine
Face din iubirea noastra, un fior.

Un strop de vis, un strop de vin
Mi-ar indulci creatia...
As fi din nou, un cavaler,
Ce-ti taie respiratia...

Dorinta

Vreau putin din nimicul tau,
Vreau sarutul, de pe chipul tau
Vreau ca stropul, amintirii,
Sa-mi aminteasca de surasul tau.

Mergand, intr-o lume antica, pasind
Ascultand, vocea subreda soptind
As merge-n timpul, petrecut in gand
Sa fiu cu tine, pe o aripa de vant...

Lacrima ta, imi alunga tacerea
Plansul tau, infurie placerea
Zambetul tau, imi aminteste amintirea
Chipul tau, imi da trezirea.

Parul tau, de culoare aramie
Imi da speranta de iubire
Imi alunga-n noapte starea
Si ma face, una cu amorteala...

Tu frumoaso, cu ochii de inger
Cu un zambet de fecioara
Ma faci sa-ti cant, sa-ti spun enigme
Sa cand balade si enigem sfinte.

Inchid ochii, astept atingerea
Atingera ta, ce-n urma ai lasat
Sa simt mirosul, pielii tale
Un miros, de ochi inlacrimat.

Amaraciune

Silogismul amaraciunii, ma tine strans in viata,
Ma tine-n agonie si in neantul nefiintei,
Ma zbuciuma si ma distruge, incet in noapte
Ma stoarce de putere si de-o iubire greu puratata.

Un sfat primit, aruncat undeva departe
Un chin pierdut, o dama, ce de mult asteapta
Un strop de fericire, un strop de gand curat
Privesc pe cerul negru, cerul infumurat...

Un gand ratacitor in mintea mea obscura
Ma deprima si ma-nalta, undeva-n nestire,
Imi deprima starea si sufeltul ratacitor in lume
Ajung sa fiu copilul, vantului si anotimpului... 

Regasit in toamna, in parcul frunzelor cazute
Pe banca plansa, de lacrimile unei lacrimi
De serul timpului, ce trece, fara prezentare
In timpul serii, ce eu ma zbat prin fapte.

Privindu-ma

O lume muta, privesc prin ochii mei
O lume oarba, zaresc prin ochii ei
O lume rea, ma zbuciuma-n zadar
Un trist calvar, m-arunca spre altar.

Cu gandul rece, inghetat in mine
Privesc cu nepasare, lumea ce ma minte
O vad cum trece, in zadar prin lume
Si timpul trece, dar vorba prost ramane...

Specie de natura, de om pierdut in lume
Fara sprijin, fara un Dumnezeu anume
Sta vegheaza, asupra-i minte oarba
Si omul mereu se-ntreaba: Esti acolo Doamne?

Intrebari nocturne, imi macina gandirea
Imi spun mereu in soapta si-n tacere-i lumea.
Rostesc cu vocea-mi calda, rostesc poate iubirea
Si-n visul meu cel pasnic, acolo-i ocrotirea!

Prezent

Privesc in fata, vad munti si ape
Zaresc in fata, sloiuri inghetate
Cuvinte rupte din cerul posomorat
Vorbe-n fata, spuse cu un gand.

Un gand, o viata, o atingere amara
Un chin, o fapta, o singura persoana
Un scop, o carte, un gand subtil
O viata buna, un gand de implinit.

Intrebari frecvente spuse cu un rost
Raspunsuri aspre, data fara scop
Mirari induplecate, de cei fara coroana
Citate spuse, de cei cu nume mare.

Suflet gol, suflet murdar de-o viata
Sta sprijinit intr-un decor...in fapta
Spune-n gand cuvinte mari de slava
Acel suflet gol, suflet murdar de-o viata...

Fragmente

Pe cerul meu lipsit de stele
Stau privind in gol in sus,
Ma uit spre tine, dar vad pustiul
Un pustiu de sufelt si de chin.

Fragmente-n viata chinuitoare
Ma izbesc de ziduri mari,
Dureri de vise, amagitoare
Cazand in jos, ridicandu-ma-n zadar.

Un gol, un capat de lumina,
Privesc in jos si-ntreb cu ura
Cate chinuri duc in spate?
Timp efemer, ce-l duc in soapte...

In abis arunc o taina,
Un vis rece dureros
Sa plec din visul estompatic
Sa prabusesc cu chin spumos. 

Ultima noapte

Cazand, in capcana dragostei inchise
Crezand, in visul unei nopti apuse
Sperand, la viitorul meu in viata
Creand cu scop un timp si spatiu.

Timp pierdut fara folos in ceata,
Pasind in lumea neagra, ca pe apa
Afundandu-ma in agonie si-n extaz
Cercetand, cautand un loc mai treaz.

Cu vantul in fata ma zbat pasind
Contra lui cantand zicand
-Cate vise s-au spulberat in noapte?
-Cate vise s-au pierdut ca-n soapte?

Cu ochii deschisi vedeam in ceata,
Priveam spre nori, priveam in viata
Ma duceam cu-n gand departe
Meditand la fapte si rasplate...

Voci soptite in jurul mintii,
Imi soptesc sa ma arunc in gol,
Imi spun ca viata-i o agonie
Sa-mi pun capat, ar fi drept.

Apusul trist al noptii...

Iubire alba ce trece marea,
Indulcind peste sarat...
Iubirea ta, ce-n urma-i calea
Stau si plang neincetat.

Lasat in urma, fara voie
Vinovat, de timp pierdut
Stau pe calea mantuirii
Si privesc catre apus.

In nori se-ascunde soare bland
Ce trece-n noapte in nestire,
Pleaca-n incet catre apus,
Lasandu-si invitata luna plina.

In amurgul serii eu privesc,
Un soare ratacit devreme
Striga-n noapte, striga-n apus
In tainicul vesmant al serii.

Tu frumoaso unde esti?
Sa vezi, ratacirea noptii
Sa-avem o viata in hamac
Privind un cer al noptii.

O floare alba de crin pierdut
In mana ta, fina si profunda
O mangaiere dulce, un sarut
Petale albe, de crin pierdut.

Pierzarea

Cant de dorul mangaierii,
Fredonand un cant  trecut
Sunt acuma pe calea disperarii
Si te vad intrand pe drum.

Sa te salut cantand in lacrimi
Sa te zaresc, alba ca un fulg
Sa fi tu, versul rostit pe buze
Sa te alint, mereu c-un cant...

Sa-mi plangi iubito-n brate,
Sa-mi spui vorbe din trecut
Nu conteaza trecuturile noastre
Atata timp...Nu suntem in trecut!

Plangi cu lacrimi calde si amare,
Te consumi precum un fruct,
Ai vrea sa fi verde, rodiatoare
Sa te culeg din zecile de mii.

Rascolesc...

Gasesc prin amintiri, un tablou murdar
Il sterg cu lacrimi, ce-mi curg de pe obraz
Il privesc cu frica, sa nu existe iar...
Si ochii tai launtrici, ma privesc cu drag.

Intr-un cufar antic, zac amintiri placute
Il deschid cu teama, de sunetul acustic
Si vad cu ochii-n lacrimi, pozele noastre rupte
Ce candva in viata, zambeau toate mute.

Totul era, in anii ce-au trecut
Si fara poze mute, am fi fost noi muti
Am trai in soapta, si-n tacere sfanta
Nu am sti ce-i viata, fara suferinta.

Gandul meu, ce dispare-n noapte
Ma duce-n timp ce te tineam in brate,
Se rupe-o lacrima si sare-n poza noastra
Si-mi aduc aminte, de vremea odioasa.

Cate lucruri am facut in doi,
Cate plante, am plantat in zori,
Cat de dulce erai tu iubito,
O viata fara tine, fara numele tau.

In vise si cosmaruri, agonie si dispret
Traiesc acum in noapte, cu stele de pe cer.
Aud cum canta greieri, timpu-l mi-l exprima
Si trupul se afunda, intr-un somn de veci.

Om

Intr-un loc retras, lipsit de suflet
Sta un gand, intrebator gandind
Asteapta-un semn, ceva minune
Sa fie ridicat de jos, spunand:

Cat vreme pot s-astept
In frigul si-n ploaia marunta,
Cat mai pot sa fiu un om
Calator precum un cantec.

De ce-ti faci rau tu om nebun?
Din toata rasuflarea ta,
Esti doar un punct, pe-acest pamant
Lasat la greu, spre libertatea ta.

Alege tu, ce-i bine si ce-i rau
Nu te lasa, induplecat de bine
Alege tot, ce-i bun, pe chipul tau
Sa fi un om cu caracter de om...

Furat de ganduri

Furat de ganduri, eu soptesc
Un vers dintr-o poezie sfanta,
Tu auzi, dar tresari incet
Spunand cu glas soptindu-mi:

Te iubesc...

O priveam, incepand sa n-o mai vad
Ii priveam ochii si trupul ei estetic,
Un sarut dulce, dat pe chipul ei
Parca sarutam un inger...

Nopti trecute, iubindu-ne in soapte
Saruturi lungi, insotite de amor
Mangaieri placute, cu simturi si priviri
Sub cerul negru, involburat de stele vii.

Luna

Prin sita mult prea marunta,
Privesc o luna, injumatatita
Trista, stand si luminand pamantul
Pe veci in seara, catre declin.

Se misca-ncet, odata cu pamantul
Se duce-n soapta catre apus,
Plangand in seara, ii trece timpul
Si asteapta-n ritm sa vina un rasarit.

Autoportret

Eu, nu sunt decat o lacrima varsata,
Un strop de sange, pierdut in seara
Un fir de ata, dintr-un asternut murdar
Un strop de ploaie, din lacrima de rai.

Obiecte Ascutite - Gillian Flynn

Obiecte Ascutite, un roman de Gillian Flynn exceptional, in rezolvarea unor crime...
Daca insusi Stephen King a dat cu palaria de pamant dupa ce a citit romanul de debut al lui Gillian Flynn, inseamna ca fata are atata horror in creier, incat si-a depus candidatura la titlul de urmasa a maestrului.
O tanara bolnava psihic, venita dintr-o familie de provincie, cu probleme la mansarda, se intoarce in oraselul natal, ca ziarista, pentru a face un material despre asasinarea unei fetite, dar si despre o disparitie misterioasa. Ziarista trebuie sa faca fata si fantasmelor copilariei sale, iar in acest sens o "ajuta" mama ei, distanta si ciufuta, si o sora vitrega inecata in droguri si sex.
Ei, si printre toate aceste lucruri minunate se strecoara si un criminal in serie, in fapt cireasa de pe tortul unei carti pline de toate ingredientele unui horror reusit, gradat si fluid.
Flynn are 35 de ani, e necasatorita, locuieste in Chicago, e critic TV si lucreaza pentru Entertainment Weekly. Spre deosebire de eroina ei, a avut o copilarie minunata. Pesemne ca extremele se atrag!

P.S. Chiar a fost superb, mi-a placut extrem de mult, nici trei ore si am terminat-o...

Moarte exploatata

Intr-un cer intunescos in noapte
Strig din suflet spre isterie,
Sa fiu un prunc, ce canta-n soapta
Sa fiu, cel ce te-ti va canta mereu.

Spre veacul temerilor ganduri
Sa fiu un vasc pe trupul tau,
Sa fiu alintul inimi tale
Sa fiu un ras din interiorul tau.

Un muschi de trup, atarnand in soapta
Pe fata scunda, a trupului tau
Sa-ti cant balada de iubire,
Sa-tiu fiu un fiu ocrotitor.

Ca de mandru as fi iubito
Sa te am in gandul meu,
Sa stiu ca fara tine poate...
As fiu un vant...trecator.

O adiere calda pe langa ochii tai
Sa bat, din vestul oceanic
Sa-ti alint cu vag, ochii cantand
Sa plec in valea sperantei.

Nu stiu cat timp a mai ramas,
Din timpul nostru strajnic
Nu stiu cat timp, pot, sa mai indur
Din timpul nostru tainic.

Trupula tau respinge linistea,
Intr-un decor, multa prea inchis
Te zbati printre cuvinte si tristete
Stand pe spate cu ochii inchisi.

Cat de...

Cat de ciudat ii, sa traiesc,
In umbra unei umbre
Sa pot sa spun cu taina,
O vorba, unei vorbe bune...

Cat de sinistru este...
Ca pot sa-ti vorbesc soptiind
Spre glasul tau launtric,
Ce-n mine a rasarit.

Cat de adorabila
Esti tu printre cuvinte,
Cat de limpede si dulce
In gandul meu launtric.

Of! Chip de om induplecat
Ce-asteapta un semn statornic
Sa fiu un sclav, bine educat
Ce-ti sta in drumul noptii.

Daca...

...daca o pala de vant
Ar batea spre mine,
As disparea intr-o clipta,
Spre visul distins al toamnei.

As falfai, ca un steag in fruntea primariei,
M-as dezintegra ca o particula de-atom,
As fi ca Mozart in zilele bune
Si as sfarsi la varsta frageda de domn.

Dezintegrarea perfectiunii

Pasind in lumea mortii, spre visul implinirii
Gandesc la asuprirea vietii, spre cerul nemarginirii.
As vrea sa fiu un chivot, o istorie ascunsa
Sa pot sa leg in lanturi o lume nezidita.

Sa merg in soapta, spre locul fara viata
Sa pot s-alerg spre viata asta deprimata.
Sa fiu un strop de sange, ce-n vene sta sa iasa
Sa fiu in lumea trista, ce-n obiect sta sa priveasca.

Nu pot sa suflu, din cauza umbrei mortii
Nu vreau sa pot atinge, taierea disperarii.
Sa stiu ca in razboaie, duc sangele jertfirii
Sa pot sa strig in noapte, sunt calea judecatii.

Pasind in visul tainic, din mintea mea obscura
Sa ard in jurul vietii, un lature de caine...
S-arunc in iadul vesnic, un suflet zidit cu suflet
Sa-mi strige-n disperare, sunt jertfa disperarii.

Cerul tau

Cerul lua culoarea trupului tau
In amurgul noptii, din luna mai
Ma uitam spre cer si te vedeam...
Mireasa notpii din luna mai.

Voluptoasa si plina de credinta
Iti varsai, lacrimile peste mine
Imi sopteai prin farmec, o luna plina
O duiosie de dragoste stapana.

Ma spalai, cu apa sfanta din ochii tai
Ma ungeai, cu uleiul dragostei
Soptindu-mi pasiunea si dragostea
Aratandu-mi infinita dragoste...

In tacerea noptii alergam la tine
Paseam nebun, peste morminte
Fugeam ca te-am vazut pe tine,
Sa te prind, sa te strang la piptul meu.

Cat de mult imi lipsea-i iubito,
In tot acest timp trecator
Nu stiu ce-a fost, nu stiu ce vine
Dar stiu ca tu esti trupul salvator.

In toiul noptii asteptam,
Un semn absent sa vina
Sa fie de la tine, suflet drag
Sa simt ca tu esti pentru mine.

Urmareste-mi urma dragoste pura,
Cauta-ma intr-un loc pustiu
Acolo stau si meditez la tine
La tot ce-i sfant si placut.

Incerc sa-nchid aceste versuri
Si sa-ti spun, un bun ramas
Te voi purta vesnic in suflet
Chiar daca-i plecat...

Prin ochii tai

Intr-o clipa de iubire
Ma gandesc la un trecut.
Ma gandesc la tine
La ochii tai profunzi.

Cata dragoste poti purta?
Cata iubire exista-n suflet?
As vrea sa te descopar...
Sa pot sa te ating candva.

Vreau sa poti sa vezi,
Sa vezi ceea ce vad si eu,
Sa vezi prin ochii mei
Cata dragoste privesc cu ei.

Vreau sa sterg oglinda vietii
Sa ma vad lucid, nepalid
Sa ma gandesc ca tu esti suflet,
Un suflet mare ce-n inima rasare.

Arahnida

Intr-un colt intunecos cu panza,
Sta un rege fara frica
Si asteapta cu nerabdare
Cel ce-i va cadea in cursa.

Este el un deomon negru
Inzestrat, cu opt picioare,
Si asteapta cu veninu-n glanda
Ca sa prinda ceva mare.

Insetat de sange rece
Pregatit, gata sa omoare
Un mercenar fara pretentii,
Ucide tot ce-i sta in cale.

Citate reprezentative - Emil Cioran

Între o palmă şi o jignire, suportăm întotdeauna mai bine palma. - Ecartèlement
Cred în salvarea umanităţii, în viitorul cianurii... - Syllogismes de l’amertume
E lucru de mirare că perspectiva de a i se scrie biografia n-a descurajat pe nimeni de la ideea de a avea o viaţă. - Syllogismes de l’amertume
Toate apele au culoarea înecului. - Syllogismes de l’amertume
Singurătatea nu te învaţă că eşti singur, ci singurul. - Amurgul gândurilor
Speranţa e o virtute a sclavilor. - Précis de décomposition
Este evident că Dumnezeu era o soluţie şi că nu vom mai găsi niciodată o alta la fel de satisfăcătoare. - Cahiers
Obiecţie împotriva ştiinţei: această lume nu merită să fie cunoscută. - Syllogismes de l’amertume
Suntem toţi nişte farseuri: supravieţuim problemelor noastre. - Syllogismes de l’amertume
Nu scrii pentru că ai ceva de spus, ci pentru că vrei să spui ceva. - Ecartèlement
Gânditorul de primă mână meditează asupra lucrurilor; ceilalţi, asupra problemelor. - De l'inconvénient d'être né
N-ar trebui să scriem cărţi decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăzni să le mărturisim nimănui. - De l'inconvénient d'être né
La Zoo. Toate animalele au o ţinută decentă, cu excepţia maimuţelor. Simţi că omul e pe-aproape. - Ecartèlement
Să fi comis toate crimele, cu excepţia aceleia de a fi tată. - De l'inconvénient d'être né
Dacă am putea să ne vedem cu ochii celorlalţi, am dispărea într-o clipită. - De l'inconvénient d'être né
Opinii, da; convingeri, nu. Acesta e punctul de plecare al mândriei intelectuale. - Aveux et anathèmes
Nu are convingeri decât acela care n-a aprofundat nimic. - De l’inconvénient d’être né
Nu merită să te sinucizi, deoarece o faci întotdeauna prea târziu. - Syllogismes de l’amertume

In noapte

Ma uit prin geamul fumuriu,
Ma uit spre cerul negru,
Sa fie oare un cer senin
In sufletul meu vesnic.

Privesc departe si ma pierd,
Ma pierd, in stelele pierzarii
As vrea ca eu sa ratacesc
In timpul dezintegrarii.

Cum canta greierii in noapte
As vrea sa pot sa cant si eu
Sa pot sa-ti spun iubito-n soapta
Sa pot sa te alint si eu...

Moment crucial in timpul noptii,
Greierii s-au oprit din cant
Dar eu gandind la visul nostru
Nu as putea ca sa nu cant...

In somn si coma eu m-afund
Si amortesc in ceata,
Ma uit la tine si imi spun,
Esti cea mai frumoasa fata.

Amintiri de vis

Ma gandesc la tine...
La clipele, petrecute-n doi,
La zambetele tale fericite
La tot ce-nseamna noi.

Nu pot sa cred ca timpul trece,
Trece-n viata, fara folos...
Si eu bizar ma sting in noapte
Si ma gandesc la chipul tau.

Greu respir fara protectie
Acea protectie, ce tu mi-ai dat
Vreau sa fiu un gand aievea
Ce se petrece-n mintea ta.

Tu! Inima de piatra
Esti un miracol, in viata mea
Ma-ntreb adesea ce se-ntampla
De ce-ai aparut in viata mea???

Ingenunchiat

Am nevoie de tine acum,
Iti spun ca am nevoie,
Ma uit, peste filele ce-au mai ramas
Ma uit la visele noastre stinse.

Inainte de cadere imi doream,
Sa te vad batand in geam
Sa stiu, ca urma ta de lacrimi
Va purta un gand cu patimi.

Te vad singura cu ochii inchisi,
Vreau, sa pot sa vin, sa te ating
Sa pot atinge un inger viu
Sa pot sa zbor cu tine-n gand.

Imi vine sa plang, in seara asta
Imi vine sa tip, de dragostea ta
Vreau sa pot sa plang in soapta
Sa te simt un suflet solitar.

Ivita si risipita

Un ras haotic pe chipul meu,
Strabate un sentiment profund
As vrea sa fiu, cel ce te-a purtat
In gandul meu mereu.

Ai aparut in viata mea,
Ca lumina soarelui dimineata
Te vedeam cu pasiune zilei,
Cum priveam roua dimineata.

Dar ai gresit, facand un gest
Un gest, total lipsit de admiratie
Nu stiu, ce ai vrut sa demonstrezi
Dar totul sa sfarsit, fara respiratie.

Acum ii trist, imprejurari de ziduri,
Parchet mucegait si egrasie infinita
As da orice, sa-ti vad ochii tristi
Ca prin ei, as vedea lumea toata.

As fi vrut sa te iau de mana
Sa te iau in lumea mea,
Sa fim nedespartiti de lume
Sa fim impreuna, prin atingera ta.

Privind in intuneric

Zambeam, murind in suflet
Intr-un decor mucegait,
Zdrobeam in maini, clipele bune
Ce in mine, toate au murit.

Doream un chip de inger viu
Ce-ar putea sa-mi dea o mana
Un sentiment de mult iubit
Ce-n viata sta s-atarne.

Totui negru si parasit
In jurul vietii mele
Vreau sa fiu putin iubit
De o dragoste eterna.

Nu m-am gandit nici un minut
La vorba ta rostita
Nu m-am uitat nici o clipita
La buzele rostite.

Cum totul pare frig, uscat
In suflet eu ma zbat cu tine
As vrea sa-mi spui ca ma prefac
Dar totul e un vis launtric.

Suflet de vis

Cioburi de vise nerostite
Ganduri rupte, negasite
Vise spulberate-n gand
De placere si de vant.

Triste degete pierdute
Si gasite intr-un trup,
Se jucau cu inimi rupte
Si cu clipe de nedescris.

Cantam balade de amor,
Cantam cu glasul tare.
Ne vad paganii din coridor
Ne vad prin geam afara.

Dansam sub candela galbuie,
Ce lumineaza un colt de strada,
Luari in brate si cuvinte de iubire
In noapte ce se face-n dimineata.

August

E august seara de apus
Si norii imi cer privirea,
Ma-ntreaba cat mai pot sa duc
Din nostalgie fara teama.

Vara trece, incet spre sud
Pleaca calatorind in aer
Ne lasa amurgul trist racit
Ce va urma s-apara.

Incet, incet plecam si noi
Departe in agonie,
Ne ducem precum un anotimp ploios
Ne ducem spre pierire.

Sete de iubire

Cu umbra ta ma-nbrac deschis,
Intr-un decor alb, prea iubit
Sa-mi lumineze chipul meu
Din vina ta, sunt prea lucid.

De tine, dragoste fara sfarsit
Poveste de iubire, fara apus
Sa fie rasarit in viata noastra
In amurgul noptilor albastre.

Rosteste-mi numele iubtio
Cu glasul tau suav gandind,
Sa fie glasul vremurilor bune
Ca eu pentru tine am sa scriu.

Canta-mi strofe de iubire,
Sa ma faci sa simt amor
Sa simt ca pentru mine-i marea
Marea ochilor din noi.

Iti rostesc cu dragoste profunda
Numele tau pur si iubit
Sa fi tu oare vesnica iubire?
Ce pentru suflet am gatit.