Apusul trist al noptii...

Iubire alba ce trece marea,
Indulcind peste sarat...
Iubirea ta, ce-n urma-i calea
Stau si plang neincetat.

Lasat in urma, fara voie
Vinovat, de timp pierdut
Stau pe calea mantuirii
Si privesc catre apus.

In nori se-ascunde soare bland
Ce trece-n noapte in nestire,
Pleaca-n incet catre apus,
Lasandu-si invitata luna plina.

In amurgul serii eu privesc,
Un soare ratacit devreme
Striga-n noapte, striga-n apus
In tainicul vesmant al serii.

Tu frumoaso unde esti?
Sa vezi, ratacirea noptii
Sa-avem o viata in hamac
Privind un cer al noptii.

O floare alba de crin pierdut
In mana ta, fina si profunda
O mangaiere dulce, un sarut
Petale albe, de crin pierdut.