Ivita si risipita

Un ras haotic pe chipul meu,
Strabate un sentiment profund
As vrea sa fiu, cel ce te-a purtat
In gandul meu mereu.

Ai aparut in viata mea,
Ca lumina soarelui dimineata
Te vedeam cu pasiune zilei,
Cum priveam roua dimineata.

Dar ai gresit, facand un gest
Un gest, total lipsit de admiratie
Nu stiu, ce ai vrut sa demonstrezi
Dar totul sa sfarsit, fara respiratie.

Acum ii trist, imprejurari de ziduri,
Parchet mucegait si egrasie infinita
As da orice, sa-ti vad ochii tristi
Ca prin ei, as vedea lumea toata.

As fi vrut sa te iau de mana
Sa te iau in lumea mea,
Sa fim nedespartiti de lume
Sa fim impreuna, prin atingera ta.