Dezintegrarea perfectiunii

Pasind in lumea mortii, spre visul implinirii
Gandesc la asuprirea vietii, spre cerul nemarginirii.
As vrea sa fiu un chivot, o istorie ascunsa
Sa pot sa leg in lanturi o lume nezidita.

Sa merg in soapta, spre locul fara viata
Sa pot s-alerg spre viata asta deprimata.
Sa fiu un strop de sange, ce-n vene sta sa iasa
Sa fiu in lumea trista, ce-n obiect sta sa priveasca.

Nu pot sa suflu, din cauza umbrei mortii
Nu vreau sa pot atinge, taierea disperarii.
Sa stiu ca in razboaie, duc sangele jertfirii
Sa pot sa strig in noapte, sunt calea judecatii.

Pasind in visul tainic, din mintea mea obscura
Sa ard in jurul vietii, un lature de caine...
S-arunc in iadul vesnic, un suflet zidit cu suflet
Sa-mi strige-n disperare, sunt jertfa disperarii.