Mă zvânt ca o lacrimă amară,
prin viață, timp, chiar și destin.
Sunt omul solitar ce-ar sta pe-o bancă,
un gând, un zâmbet, o lacrimă și-un nimb.
Efemer cum sunt, efemere-s toate,
timpul, visele-mi lipsesc.
Mă lamentez pierdut, pierdut
sub nori de ceață,
sub cerul gri, trist,
dramatic mă-nfior.
O, unde-i libelula ce-am găsit-o,
moarta pe pervazu-mi străin de azi,
te-am luat în mâini, te-am mângâiat și poate,
poate credeam că vei zbura...
prin viață, timp, chiar și destin.
Sunt omul solitar ce-ar sta pe-o bancă,
un gând, un zâmbet, o lacrimă și-un nimb.
Efemer cum sunt, efemere-s toate,
timpul, visele-mi lipsesc.
Mă lamentez pierdut, pierdut
sub nori de ceață,
sub cerul gri, trist,
dramatic mă-nfior.
O, unde-i libelula ce-am găsit-o,
moarta pe pervazu-mi străin de azi,
te-am luat în mâini, te-am mângâiat și poate,
poate credeam că vei zbura...
