Sarutul aducerii aminte

Te voi saruta cand te voi vedea,
iti voi saruta obrazul si vei uita,
vei uita clipele pierdute ce-au ramas
vei iubi prezentul, cel ce va urma.

Un strop de dragoste ramasa
intr-un sant numit iubire,
stropul dulce din inimile noastre
int-un pahar de vin se duce.

O clipa, o tacere, un dar, o mangaiere
o atingere placuta pe palma mea,
un simt facil ce-mi lumineaza starea
un gand subtil tremura neincetat.

Privirea m-i se pierde-n soapta,
tacerea ma tine legat,
urletul mut din privirea noastra
devine o scanteie de neuitat.

Frumusete ireala

Umbre difuze
inecau pajistile
pantecului sau
in care
se gasea obscur
abisul buricului,
soarele unei lampi
proiecta o lumina
orbitoare, trista,
alternativa pe colina
genunchiului sau drept.
Ii lumina carnea,
chipul plapand...
Cuprins de dorinta
el pleca cu o miscare energica
in cucerirea
pamantului promis.
El era cavalerul,
ea era comoara,
el era furtuna
furioasa care
insotea cavalcada,
ea era legenda vie
care perpetua
calatoria,
el era tristetea
care se asterne
pe orice chip anxios,
ea era fericirea
ce domnea mereu
in gandurile noastre...
Furtuna de dorinte
strabatea abisul,
strabatea orice gand
difuz, inlacrimat
alunga orice sentiment
negativ din fata
ochilor nostrii...
Ei erau divinul,
taina si
apocalipsa ascunsa.

Ratacirea

Macabre ganduri ma apasa
ma duc intr-un neant fara final
ma vor lasat, legat la spate
ucis de soarta si calvar.

Anxietatea ma ucide
ma tine departe de lumea ta,
frati inarmati cu pietre si bate
vin in naintarea mea...

Zgomote si urlete umbrite
injunghieri de sabii si cutit,
prefer sa mor orfan pe lume
copil pierdut, ratacitul din amurg. 

Inconjurat de zeci de cadavre
sunt un om ce trage a pustiu
prefer un colt, privirea imi inalta
si gandul meu este divin.

Moment de pace la sfarsitul luptei
eu sunt cel ce-a mai ramas
filosofie trista, melancolii pierdute
un sfat omenesc mai am de dat.

Ramas bun

Cerul plange dar tu iubito
iti plangi zilele ce au trecut,
macabre clipe, zile pierdute
in tine eu m-am regasit.

O clipa doar vreau sa-ti spun
Sufletul m-i l-ai distrus,
adulter tu ai savarsit
si nepasari pierdute.

Norii cerului au incetat a plange,
sufletul a incetat a te iubi,
lacrimi inca imi curg pe suflet
si timpul nostru s-a oprit.

Din clipa-n care tu mi-ai spus
un "te iubesc" launtric
fapta ta a dovedit
minciuna, mai presus de ingeri.

In lumea aspra si macabra
pasesc timid, apasator
as vrea ca ei, toti sa moara
eu sa fiu nemuritor.

Spectacolul de arta

Pe dealul plangerii stau si privesc
un rau ce drum croieste,
femeia cu ulcior la piept
spre apa ea priveste.

In valea mortii doi copii
se joaca in trista lor chemare
privesc femeia cu ulcior la piept
...apa cer cu indurare.

Toamna melancolica si trista
intr-un ceas tarziu obositor
acei copii purtati de ganduri
acel chin nemuritor...

Un nume trecator

Parasit ma simt de tine
alungat din drumul tau
ajung sa fiu omul pierzarii,
un chip pierdut in sinea mea.
As vrea acum sa fiu la tine
sa te ating, incet, sa-ti spun
cuvinte ce in viata ma vor tine
cu replici dulci sa te alint...

Nopti pierdute fara tine,
nopti in care eu ma-ntreb
Unde esti? Ce faci iubito?
ai plecat din visul meu.
In lumea ta cea visatoare
sufocata de prieteni si amici,
viata ti-o vor distruge-n data
singura vei sfarsi intr-un apus.

Sfarsitul zilelor ramase
ma fac sa traiesc la infinit
dar nu uita clipa in care
ti-am spus ca te iubesc la nesfarsit.
Sub presiunea ce m-apasa
as vrea ca tu sa ma atingi
sa-ti simt amprenta ta frumoaso
ce m-a atins, m-a umilit...

In suflet am ramas pustiu,
gol, rece fara alintare
as vrea zilele ce au trecut
sa le mai traiesc odata...
Timpul desparte suflete unite
si ne leaga de un calvar divin
ne imprastie in lume ne tine socoteala
dar noi, noi nu ne vom mai regasi...

Aniversare...

Te iubesc iti pot spune,
dar privesc in poze si imi spun...
ai plecat copil, pierdut in lume
si timpul tau se face-n scrum.

O mica poezie nu te va satura
o vorba buna te va inclesta,
un gand usturator te va aprinde
un LA MULTI ANI micut te va bucura.

Nopti lungi de singuratate
petrecute singur in lumea ta
pasnic erai, pierdut in vise
si priveai, sperai la viata ta.

Eu, in nopti ma pierd privesc in spate
imi aduc aminte de clipele ce au trecut
acele zile petrecute-n singuratate
aceleasi clipe ce ne-au despartit.

Tristeti las acuma la o parte
si iti spun un LA MULTI ANI placut
23 de ani ai dus in spate,
multi sa dea Domnu sa mai duci...

Dupa adio

Infrigurat privesc la tine,
la chipul tau intrebator...
ochii mirati privesc spre mine
ma pierd, sunt ratacitor.

Tremurand imi pierd privirea
ma ascund in neant divin
alerg in toamna, fug de tine
dar te zaresc intr-un pustiu.

Ai venit, grabita si agitata
melancolica tu asteptai...
ganduri reci intortocheate,
ochii in lacrimi iti sedeau.

Plecasem trist spre casa mea
dar gandul imi era la tine,
visul meu, aripi nu avea
dar gandul ma ducea la tine...

Conceptii

Cum sa le acord incredere
acestor necunoscuti
ale caror gesturi
inspira numai dispret?
Acesti oameni
iesiti din drojdia societatii?
Acest vid
ce-mi implineste anxietatea,
aceasta liniste deplina
ce-n suflet ea domneste,
aceasta singuratate
de om sacru meditand
la soarta universului
lui Hawking,
acest gest
facut spre lumea ce de sus priveste
de ganduri macinate
la un univers dinamic...
Einstein cate lucruri minunate
au putut rosti buzele tale...
probleme si teorii
ganduri si cuvinte memorabile...
As vrea sa stiu
ce a gandit Dumnezu
inainte de a ne crea,
inainte de a avea acest gand
as vrea sa stiu totul inainte de toate...
Hawking tu posibil sa fi ajuns pana acolo
dar suferinta ta purtata-n suflet
te-a facut un om puternic.

Uniti prin degete

Mergand singuri printr-un sir de stele
clatinati de gandurile care ne-au rapus
amurgul noptii ne inunda ochii
si lacrimile noastre ce au curs...

Toamna. O ceata deasa imi strapunge gandul
si frigul noptii ma alinta dur
privesc in noapte, privesc la tine
al tau trup, tu-mi apartii...

Ochii tai privesc la mine
vad doar un chip pierdut,
un trup launtric, vise pierdute
ganduri inodate in amurg.

Pierduti in noapte, in frigul toamnei
ne plimbam intr-un pustiu
pasim timizi ne prinde veacul
dar de mana nu ne despartim.

Noapte de dragoste

Din orgasm in orgasm
traversai multe tinuturi,
multe anotimpuri,
multe mari...
Ai cunoscut furtuni si adieri,
rafale si brize...
Erai ca si vasul
cu calele pline
care se apropia de port.
Erai cuprinsa de extaz
de dragoste deplina,
de o lumina oarba
a unei lumanari topite...
De sentimente profunde
de ganduri
si
vise ne mai intalnite,
de atingeri usoare, fine, iubitoare
si toate acestea
intr-o seara de noiembrie
lasata in amurg
cu o luna pierduta
prin ceata norilor,
cu un vant ascutit
ce-ti crapa buzele si chipul
si in curand iubito
seara se va sfarsi,
va veni o dimineata
si in ganduri vom muri...

Momente...

Cantam privind in infinitate
si zaream un chip indelungat,
acea comoara pusa la o parte
acel chip de neuitat...

O privisem cateva clipe
si prin gand ea imi trecea
imi facea sangele sa-mi curga
si pometii m-i se inroseau.

Era atat de diafana, atat de delicata
cu o fata atat de anonima
cu ochii atat de lipsiti de expresie
incat pareau aproape transparenti.

Vroiam s-o strang la piept
s-i cant, sa-i spun ca o iubesc
dar gandurile care ma framanta
ma tin departe de tot ce-i omenesc.

De la melancolie la razboi

Stare de nebunie, melancolie si disperare
imi cuprinde starea si vise neprevazute,
ma tot gandesc la viitorul meu mormant
si ma uit la sufletul meu naprasnic...

Lucruri mici ma fac sa plec departe
cu gandul intr-o lume sa vad doar pace
sa nu existe teama de singuratate
o viata-n care sa nu fie razboaie.

Privesc timid lucruri ce ma inconjoara
la o lumina oarba de un bec amenintator,
privesc prin sticla vitrinei bibelouri moarte
si jucari de plus ce nu-mi mai vorbesc...

Americani detasati in orientul mijlociu
mercenari instruiti au mers ca sa omoare
suflete timide, nevinovate pier fara suflare
si zambete inalte pe chipuri stau s-apara.

De ce razboi? De ce nu pace?
Oameni morti, copii fara suflare
parinti disperati de pierderi amare
si copii intristati in lacrimi amare.

Cu pusti in mana, gata sa omoare
copii mercenari, criminali peste hotare
razboaie dure duc pana la capat
dar razboiul rece abea sta sa apara.

Ganduri de toamna (melancolice)

Nori mohorati in trista lor prezenta
si capabili de orice razboi,
ingandurati asteapta timpul asteptarii
sa-si revarse energie peste noi.

Pomi batrani, acoperiti de umbra norilor
tremura in frigul ce-n toamna se lasa...
frunze zburatoare calatorind in voia lor
si triste vieti cantate de corul codrilor.

O frunza inecata intr-o balta cu noroi
se plimba solitara in voia vantului,
tremurand in noapte in vazul tuturor,
dezbracata stand, meditand la soarta ei.

Prin lentile

Prin ochii mei vad aceleasi clipe
triste, grele inversunate-n ceata
acele vise spulberate-n vanturi,
prin ochii mei te vad in ceata...

In amurgul serii cand toti apleaca capul
in cantecul asteptarii goi privind in noapte,
in cantul norilor plin cu lacrimi inghetate
in amurgul noptii cand plang spre dimineata.

Plec capul dar ochii ii tin deschisi
privesc in taine, pe chipul tau senin
ma uit spre buzele care inca ma tin in viata
acel citit al buzelor ce-l privesc in ceata.

Acea privire lunga ce o arunci cu drag in noapte
ma privesti cu greata ca-n visele noastre
dar ochii mei iubito te vor mult mai aproape
si trupul meu fetito te vrea cu drag la noapte.

Refugiat in ganduri

Stand ingandurat intr-un colt de camera
Si privind cu teama "Demiurgul cel rau"
Privind in sufletul, frant de oboseala
Si clipele tarzii ce trec fara intrebari.

Privindu-mi reflexia intr-un geam ingandurat
Si-mi priveam cu greata faptele trecute,
simteam, acele pete, murdare si ne curate
acele urme, pierdute clipa dupa clipa.

Priveam la ceas tacut, priveam in disperare
nu stiam ce-i de facut, cuvinte fara silabe
oftat dupa oftat, ganduri planse intr-o doara
ganduri intunecate in mintea mea domoala...

Prin geam priveam, vremea crunta de afara
priveam uimit frunzele inecate-n ploaie
as vrea sa fiu si eu, o frunza calatoare
sa zbor in adiere sa mor in neant de toamna.

As vrea sa fiu calcat de gandurile tale
sa fiu incoronat cu amagirile tale
sa pot suporta durerea ce sufletul ti-apasa
sa pot sa mor in noaptea gandurilor tale...

Soptit vorbesc, cu lacrimi care-mi curg obrazul
le sterg domol, dar lacrimile incep sa doara
sunt calde si tulburi ca si vremea de afara
triste plang si ele in agonie si speranta.

Scurt si violent

Suferinta da greutate
gandurilor mele
si le impiedica
sa se transforme
in ceva frumos...
Astfel, suferinta
imi inspira
o parte a amagirilor mele,
o parte distrusa in viata mea,
un moment neasteptat
in visurile mele
si clipe transformate in real
din vorbe aruncate-n vant...
Judec bine aceste momente
as fi preferat
sa nu fie nimic,
traiesc cu spaima,
o viata ma inconjuara
si trist ma uit in acest trecut.
As vrea acuma sa inchid ochii
sa ma trezesc, vazandu-ma rapus
sa nu mai fiu in trupul vesnic
ca tot ce fac, e un nimic.
Blestemat sa fiu
om al necredintei,
alungat de pe pamant
sa cant durerea unui suflet
sa-l alint, sa fiu rapus.
Acum sfarsesc aceste versuri
si plec in lumea mea,
in lumea plangerii
unde trupul n-are suflet,
unde ascult
sunetul acustic ...

Sunt satul sa fiu eu

Sunt satul sa fiu eu,
imi repet, atunci cand aspir
si fug
de mine insumi,
iar cand o fac
in mod irevocabil,
ironia vrea sa comit
un act
sa ma regasesc,
sa devin eu insumi
in chipul absolut.
In clipa cand imi curm zilele
recad in fatalitatea
de care am vrut sa scap,
sinuciderea nefiind decat triumful,
sarbatoare a acestei fatalitati.
Sunt nopti
cand viitorul e abolit
cand din toate-mi mai ramane
doar aceea pe care o aleg sa nu mai fiu.
Daca as putea sa-mi deschid firea
sa fiu orisicine...
Daca as putea sa ma agat de vocabula magica...
Daca as avea senzatia
ca am lasat in urma
faza intrebarilor si ca in sfarsit
am gasit solutia oricarui impas...
A sinuciderii,
a plecari din aceasta dimensiune
as pune punct gandurilor magice
ce mi-au pus presiune
in calea in care eu am pasit
si-n drumul vietii
care va avea o cotitura macabra
in viziunea mea
de ochii de pisica,
de om anxios
si visele s-ar indeplini
doar in ideea de...
sa nu mai fiu?
Am atatea motive
de a ma suprima
pe cate sunt
de a continua...
Nu exista nimic mai profund
decat dorinta.

De ziua lor

Ati fost candva
persoane fizice
dar au curs
in urma voastra,
lac de lacrimi,
zile nepatrunse
si ganduri rupte
de realitatea noastra.
Ati plecat
undeva captivi
in libertate
si ati lasat
totul pe acest taram
au curs lacrimi
triste si incruntate
si visele noastre ce s-au frant.
As vrea acum
sa te ating nefiinta
sa stiu ca esti
existi undeva
dar noi aici
de 1 noiembrie
va spunem tristul
"La multi ani!"