Mergand singuri printr-un sir de stele
clatinati de gandurile care ne-au rapus
amurgul noptii ne inunda ochii
si lacrimile noastre ce au curs...
Toamna. O ceata deasa imi strapunge gandul
si frigul noptii ma alinta dur
privesc in noapte, privesc la tine
al tau trup, tu-mi apartii...
Ochii tai privesc la mine
vad doar un chip pierdut,
un trup launtric, vise pierdute
ganduri inodate in amurg.
Pierduti in noapte, in frigul toamnei
ne plimbam intr-un pustiu
pasim timizi ne prinde veacul
dar de mana nu ne despartim.