Sunt satul sa fiu eu

Sunt satul sa fiu eu,
imi repet, atunci cand aspir
si fug
de mine insumi,
iar cand o fac
in mod irevocabil,
ironia vrea sa comit
un act
sa ma regasesc,
sa devin eu insumi
in chipul absolut.
In clipa cand imi curm zilele
recad in fatalitatea
de care am vrut sa scap,
sinuciderea nefiind decat triumful,
sarbatoare a acestei fatalitati.
Sunt nopti
cand viitorul e abolit
cand din toate-mi mai ramane
doar aceea pe care o aleg sa nu mai fiu.
Daca as putea sa-mi deschid firea
sa fiu orisicine...
Daca as putea sa ma agat de vocabula magica...
Daca as avea senzatia
ca am lasat in urma
faza intrebarilor si ca in sfarsit
am gasit solutia oricarui impas...
A sinuciderii,
a plecari din aceasta dimensiune
as pune punct gandurilor magice
ce mi-au pus presiune
in calea in care eu am pasit
si-n drumul vietii
care va avea o cotitura macabra
in viziunea mea
de ochii de pisica,
de om anxios
si visele s-ar indeplini
doar in ideea de...
sa nu mai fiu?
Am atatea motive
de a ma suprima
pe cate sunt
de a continua...
Nu exista nimic mai profund
decat dorinta.