Cantam privind in infinitate
si zaream un chip indelungat,
acea comoara pusa la o parte
acel chip de neuitat...
O privisem cateva clipe
si prin gand ea imi trecea
imi facea sangele sa-mi curga
si pometii m-i se inroseau.
Era atat de diafana, atat de delicata
cu o fata atat de anonima
cu ochii atat de lipsiti de expresie
incat pareau aproape transparenti.
Vroiam s-o strang la piept
s-i cant, sa-i spun ca o iubesc
dar gandurile care ma framanta
ma tin departe de tot ce-i omenesc.