Ratacirea

Macabre ganduri ma apasa
ma duc intr-un neant fara final
ma vor lasat, legat la spate
ucis de soarta si calvar.

Anxietatea ma ucide
ma tine departe de lumea ta,
frati inarmati cu pietre si bate
vin in naintarea mea...

Zgomote si urlete umbrite
injunghieri de sabii si cutit,
prefer sa mor orfan pe lume
copil pierdut, ratacitul din amurg. 

Inconjurat de zeci de cadavre
sunt un om ce trage a pustiu
prefer un colt, privirea imi inalta
si gandul meu este divin.

Moment de pace la sfarsitul luptei
eu sunt cel ce-a mai ramas
filosofie trista, melancolii pierdute
un sfat omenesc mai am de dat.