Frămîntări îngîndurate

Ce te-ntrebi străine oare?
Că nu-i scris să-ţi dau o floare?
Uite-mă cum scriu în lume,
le zîmbesc şi-mi dau cunune!

Privesc în ochi, sălbatici, cîntă-mi
să-ţi şoptesc acord de vis,
sunt doar un strop de gînd din tine
şi privesc, îţi scriu din vis.

Nu ma obosi frăţioare,
căci n-am venit să te slăvesc
am un pix, un gînd, o floare
scriu ce simt, scriu fără preţ!

Mă-ncîntă gîndul că pot scrie
un volum, cîntec, o poezie...
scriu căci sufletul îmi cere
şi-i servesc a mea durere.

O zi, o frază, o oră, un cuvînt...
toate-s libere de-un cînt,
toate-s albe, toate-s mîndre
doar cuvinte îmi adulmec.