Recit sfielnic

Plin de versuri în poezie
scriu încîntător şi-ţi spun:
nu-ţi ştiu gîndul tău iubito
căci dac-aş şti, mai mult aş scri...

Plin în dragoste profundă
mă înec în cuvinte desfătător,
alerg spre tine, spre chipul tău iubito;
nu mai stiu cît te iubesc.

Dormi, dormi iubito dragă
dormi, căci n-am venit să te trezesc,
am venit să-ţi privesc ochii
căci în gene te citesc!

În pleoape citesc gînduri albe
aşa cum sunt şi eu în versuri uneori,
în alb si negru mă voi cununa cu tine
căci îi scris să fiu al tău.

Ce aş putea să îti mai dau?
Cîte-aş putea să îti mai spun?
Mă simt lipsit de versurile poezie
atunci cînd te privesc oftînd...

Singur într-o adiere primăvăratică
încoltit de poeţi nebuni,
sunt poeţii ce scriu despre natură,
dar eu în gînduri scriu pe scrum.

Mîna ţi-aş săruta-o-n public,
ochii ţi-i i-aş descrie feeric...
n-aş putea uita de tine
căci cu tine eu traiesc!

Închid ochii să-ţi adulmec visul
să pot sa te ating usor,
să pot recita versul poeziei
căci plutesc usor sau zbor.