Închid ochii

Un vis de-o clipă-mi şterge gîndul
ce s-a scurs pe obrazul meu,
îi doar o lacrimă, îi tristă
alungată din ochiul meu...

Citesc poeme dintr-o carte
îi Vlahuţă, poezii,
îi doar o carte, un gînd departe
de tot ce vreau să fie vis.

"Cîntec de primavară" şi "Durerea"
îmi şoşotesc de dupa uşi,
îmi dau o taină, îmi dau o cale
spre-o poezie fără culcuş*.

Durerea-mi dă aripi firii mele
dar nu ascult căci sunt răzleţ,
sunt doar un om, recit în versuri
ale tale gînduri de poem!

O, "Du ut des" ţi-ai alungat mustaţa!
Ce cunosti tu de departe?...
Ce iubesti şi ce-ai iubit?...

Eu cititnd a tale versuri,
mă înec profund şi-mi spun:
sufăr cînd trăiesc momentul
recitînd ca-n al tău gînd!


culcuş - aici folosit ca termen de adapost.