Zbor!
Mă înalţ spre nori
cu un cîntec vitejesc,
cu ochii trişti
de văzul strămoşesc,
dirijez în rampă
sufletul măreţ
şi-mi spun cu vorbe goale
sunt cel ce rătăcesc.
Într-o viaţă nedescris de nepricepută am încercat să pun totul la cap, nu a mers, cineva a stricat totul, prin violenţă, dezamăgire, prostie, lipsă de demnitate şi respect... „Să-ţi ratezi viaţa înseamnă să ajungi la poezie fără sprijinul talentului!” Emil Cioran