Alt epilog

Indus într-o eroare pătimaşă,
într-un gînd ce credeam
că-mi va fi divin,
îi doar un drum ce mă doboara,
lovit mă simt, îi un sfîrşit!

Plin de nostalgie şi repaus,
plin de minciuni de nicăieri,
simt cum moartea mă cuprinde
Bacovian mă simt şi eu.

Tezaur de lumină întunecată
şi lovit de amurgul tău,
îmi văd apusul vieţii mele
lăcrimînd pe obrazul meu.

Întunecat şi singur în ale mele drumuri,
alungat de voci ce-au tremurat,
priveam mirat cum urletul din tine
venea grăbit în calea mea...

Înving aceste clipe grele
ce mă macină crezînd,
nu pot sa leg a tale versuri
căci privind, te văd căzînd.