Cuvinte lepădate

Am nevoie de lacrimi, altfel mi-i
se vor usca ochii!

Acest orizont, orizontul ce-mi este
adevarata epidermă a fiinţei mele,
a cugetului meu...
Mă simt amplificat de lumina lunei,
de voroava ta, de încrederea ta efemeră.

Păşesc într-un destin umbrit,
într-un "Amor-Fati" al credinţei mele!

Spulberat de cuvinte,
de dragostea ta năbuşitoare,
de strigătul tău acustic
ca de chitară înstrăinată.
Mă simt ca un cuvînt vulgar,
rostit cu ură, fără dragoste!...

Care-i rostul acestor cuvinte?
Acestor întîmplări?

Trăiesc în poezia suveranitaţii
dar cuvintele-mi sunt pierdute,
căzute în prăpastia scepticului,
în umbra difuza a lunei,
a amurgului neîncrezător!

Plîng, căci altfel mi-i se vor usca ochii,
îmi voi pierde vederea,
nu-ţi voi mai putea privi gingăşia,
zîmbetul tău singuratec...

Oh!Ce sentiment ciudat lăsat în spate,
în trecut... Da! Trecutul?
Trecutul este mai tare decat mine,
decat orice, oricine, nimeni nu-l poate schimba,
nici Demiurgul cel bun...
Sunt om şi sunt singur,
m-am născut singur căci nu am nimic geamăn,
sunt un germen, un atom, un praf de echivoc!




AMOR-FATI - Dragoste de destin