Gînduri au tăcut în mine!...

Sînt legat de jurămîntul tăcerii,
de cuvintele pierdute ce-mi bat în geam,
de privirea ta ce lung privește,
chipul meu ferit de neam. Cu tine!

Sînt fermecat de magia aceasta 
a ritmului veșnic, de strigările cenușii
schimbate în lujere cu floare albastră,
le auzeam, și de pretutindeni mă lovea
mireasma ta, mireasma ta nudă...

Umblu cu respirația amețită
de mierea parfumului necunoscut,
al tău parcă venit de pe alt tărîm...

Covorul de cuvinte era sobru și uscat, 
iar mîinile tale erau zvelte,
pendulau în jurul meu într-o îmbrățișare,
mă încoronau de mirosul tău
și mă simțeam prins doar în brațele tale!

Regăsesc tot, cîntînd în fața geamului!

Pietrificate voroave cad de pe limba-mi
și doar cuvinte magice rostogolesc de glasu-mi...

Miresmele tale ard în colțuri nevăzute!...