De-am fi doar noi şi nori în plînset
ne-am duce traiul de deşert,
ne-am face una cu pămîntul
o taină rece cum sunt eu!
De-am fi doar noi iubito dragă
pierduţi de lume, în cuvînt,
am fi doar noi două silabe,
două cîntece în vînt!
De-am fi doar noi cu ochii umezi
ne-am plînge zilele ce trec,
am fi în lumea noastră veşnic,
am plange fără... suspin de ploi!
De-am fi doar noi azur de ziuă,
nesenin, amar rătăcitor,
am fi ca-n basme fără bariere,
ne-am iubii de mii de ori!
De-am fi doar noi sub clar de lună
şi copacii s-ar cutremura,
ar fi nostalgic pentru mine
să te simt în preajma mea!
De-am fi doar noi o clipă, dragă,
o algă ajunsă pe lîngă mal,
ne-am unge trupul de nisipuri-
dragostea ar fi pe mal!
De-am fi doar noi, doar noi iubito
şi ne-am pierde prin trecut,
am fi muşcaţi de dorul toamnei
de melopeea sumbră din amurg!
De-am fi doar noi un strop de ploaie
şi tu iubito un cerdac cu flori,
aş fi albina care zboară
spre tărîmul tău de flori...
De-am fi doar noi mormînt şi pace,
de-am fi pururi, dalb mister,
albul pur ca de mireasă
să fie darul ce-l aştept!
All Rights Reserved! Marius Brad