Inselator

Ascultand in prag cum canta,
Cum soptea acele ganduri,
Dar tu, cu mana ta dezmierdatoare
Ma atingi, ma mangai fara-ncetare.

Inconjurat de chipuri albe
Si privit, ca un necunoscut,
Te invit fetito in lumea alba
Al gandurilor ce-n mine au stapanit.

Un gand de veacuri, stapanit in mine
Singur, parasit, ca raposatul in sicriu
Respir nostalgic, aceste cuvinte
Lasat, dus, in acest pustiu...

Privesc rece tot ce-i viata
Ma uit la mine si imi zic:
Dar tu fecior ai lumea intreaga!
Zambeste, poate fi un inceput.

Triste lacrimi patinand obrazul
Lasand urme ca un melc,
Acelasi gust amar de lacrimi
Ii simt gustul sufletului meu.