Iubesc toamna,
iubesc totul atunci cand este ud,
iubesc frunzele ruginite
ale copacilor centenari...
Iubesc acel cantec
de stropi cazuti in strada,
iubesc acele balti,
ce-mi reflecta imaginea neclara.
Iubesc tulpina uda, a pomilor plansi
Iubesc acele frunze cazute la pamant.
Iubesc acei stropi,
ce se preling in soapta
si mangaie in tacere
bancile necurate...
Iubesc acel vant,
ce bate lin in frunze
Si le scutura de greata verii cea trecut
Le reinoieste prin cantul serii
Si le arunca spre pamant.
Pomi goi fara imbracaminte
Arata vestejiti, imbatraniti din timp
Dar totul e pictura
In acelasi parc sfant.
