Rostindu-mi

Privesc spre cerul plin de stele
Si ma uit in gol, si-mi spun...
Cate farmece, de intrebari rostite?
Nici un raspuns venit de sus.

As vrea sa fiu, cerul tau iubito
Sa ma privesti cu drag de jos
Sa fiu, steaua ta mandruto
Sa sti ca eu te voi privi mereu.

As vrea sa fiu esenta vie
De un parfum rar, ratacitor
Sa ma pierd in sanii tai iubito
Sa ma preling pe pieptul tau.

Liniste amortita, pe chipul meu ratacitor
Tacere incruntata, pe ochii mei nemuritori
Urlet sumbru, in vocea mea tacuta...Si
chipul tau, deseant in irisul meu vazator.

Voci aud, intr-un subconstient nebun
Dar vad ca sunt ratacitor pe drum,
In anxietate imi petrec placerea
Si scriu cu teama, asta-i puterea.

De umbre, vise si agonie
Ma ascund si ma feresc,
Alerg in soapta si-n tacere
Spre traiul meu ramas in veci...

Acele nopti petrecute singur
Ce ganduri, ma duceau la interes
vroiam sa stiu ca suflul moare,
Moare odata cu trupul meu...

Lupte dure cu propria-mi forta
Ma chinuiau in visul meu,
Obiecte ascutie, de propria forta
Ma strapungeau in corp mereu.

Urme, rani si cicatrice
Ramase viu pe corpul meu...
Dar ele moarte, rani deschise
As fi in viata tot mai rau.