Singur stau si ma gandesc
Intr-un decor cu doua scaune,
La sarutul dulce, al buzelor tale
La framantarile mele, in amurgul meu.
Plecand capul si privindu-mi glezna
Vad doar un pusti, aruncat intr-un decor
Un barbat, ce ieri era pustanul
Alergand intruna prin noroi...
Dar eu crescand, pasind in viata
Ma gonesc de timpul meu
Privesc in ceata, privesc la viata
Nu vad decat un singur dor.
Un trup in care libertatea-i mica
Si captiv intr-o speranta,
Prins in lanturi, zale inchise
Parasit, gasit in aceasta toamna.
Amurgul gandurilor ma duce-n melancolie,
Ma las parasit, de singuratatea omenirii...
Prins in lumea poeziei, in lumea disperarii
De agitatia surda din visul meu launtric.