Tarziu...

Ascultand in prag cum canta,
Cum sopteste acele ganduri...
Dar tu, cu mana ta dezmierdatoare
Ma atingi, ma mangai fara-ncetare.

Inconjurat de chipuri albe
Si privit, ca un necunoscut,
Te invit fetito in lumea alba
Al gandurilor ce-n mine au domnit.

Un gand de veacuri, stapanit in mine
Singur, parasit, ca mortul in sicriu
Respir nostalgic, aceste cuvinte
Acelasi gust de ceata din sublim.