Prohibit în loc

Ar trebui
să mă mulţumesc
cu tovărăşia
animalelor,
să putrezesc
alături de ele
timp de milenii.
Să respir mirosul staulelor
decât mirosul de anxietate.
Să mor de boli
în care nu există leacuri,
să mă învârt
în jurul vidului meu,
să mă afund treptat în el,
adânc,
până în dosul
dezintegrării...
Orice eveniment
mă atinge şi mă roade!
Sunt intoxicat
de civilizaţie, de oameni.
Acest drog al meu cu amestec
de extaz şi de ură...
Viitorul meu se îngustează,
primeşte o formă de moarte,
de nebunie posedată,
diformă a normelor normale.
Mi-s otrăvite toate clipele,
toate neajunsurile mele,
doresc ceva difuz şi permanent,
o dragoste eternă, fără echivoc!

Te-am găsit oare iubirea mea?