Incognito

Bucuria mea e atât de mare,
imensă, fabuloasă,
nemărginită în dragostea ta.
Ţi-am deschis numaidecât
uşa inimii mele,
uşa camerelor
din trecutul notru tânăr, fraged...

Un timp, soarta îmi fusese
ca rănită, o rană fără leac.
Acum pot să-ţi vorbesc!
Eşti o femeie caldă,
tandră,
eşti cu privirea spre mine.
Sunt ameţit, fericit
întru totul.
Trăiesc o minune!

Noaptea cade încet!
Un vânt răcoros venit din larg
ridică puerilitatea ta fragedă,
timidă şi tandră, gingaşă...
Apropiându-te de mine
silueta ta se măreşte,
eşti tot mai aproape,
mai chipeşă, frumoasă!

Eşti ca un murmur.
Glasul tău abia perceptabil
îl aud parcă din codrii,
de pe crengile unui copac uriaş,
stufos, care, eliberând sunetele,
le-ar fi înăbuşit totodată.
Un murmur ţesut din aşteptare.

Cu fruntea ta senină
şi cu părul tău despletit
în valurile vântului pal,
zâmbeşti pueril. Freamătă parca
o uşoară cugetare în măreţia
divină din prezenţa ta...