Deschide-mi inima!

Obscuritate. Cârdul tainelor pierdute,
Negură de jalnice urmări,
Cu tine sfânt în a mea pierzare
Amurgul cugetului tău...

Eram copii şi noi odată,
De mână ne plimbam în zori
Din buze îţi şopteam încă odată
Plăpândul farmec, feeric visător!

Înserare în văzul tău iubito,
O pală atingere de fier
Refuz să cred doar în cuvinte
Blândeţea tristelor pierzări.

Din palma omului d-afară
Ce te-a atins în urma mea,
Amurgul meu şi simţ de taină
Privesc străin în calea ta.

Mai bine repauzat şi palma-mi rece
Îngropat în canon, respins,
Cuvântul tău minor şi rece
Plânsul verii a murit!

Deschide-ţi inima, vin spre tine!