Plouă şi-n al meu gând

Noapte. Vânt. Plouă-n marginea plăcerii,
Plouă şi-n al meu gând, plouă şi mă surpă aceste nelămuriri.

Deşertul din tranşee, singular în acel vânt
Căci tot în suflet plouă, plouă şi-n al meu gănd!

De-n sufletul meu ar ninge şi totul ar fi alb
Pueril şi pur ca tine, nostlagic mă visam.

Cuvântul ca şi lutul, fraza ca şi frunza
Strofa ce-i în mine îmi tulbură visarea.

Odă de vitejie, cântec de război
sugrum aceste rânduri, le spânzur în pridvor.

Ies în pragul uşii, ziua se frământă
Şi nopţii reci trecute, doar glasul şi-l ascultă.

Pierdute sloave de cuvinte, pierdute-n neanţ de vis,
Simţind aceleaşi clipe, de chin şi compromis...

Violenţa calumului din mine mă face solitar
Căci doar un singur nume, acela îl mai am!