Plecarea spre "prolog"

Preţuiesc liniştea acolo
unde am ocazia s-o întâlnesc!

Urăsc acest vacarm de secol
În care-mi duc zilele,
Nopţile petrecute îngândurat
În ziua de mâine...

Solitare aceste minute efemere!
Stau cu obrazul lipit de pernă
Şi "ascult" cum mă invadează liniştea,
Glasul urletului de vierme...
O lene luminoasă mă cuprinde,
Îmi spală sufletul pueril...

Privesc cu îndrăzneală acest monitor alb!
Văd doar molii cum îmi dansează
Un dans pueril. Parcă asist la un vals,
La o piesă de teatru...
Doar la Operă mai zăresc teatru şi balet.

E simplu să priveşti în lume la oameni,
Dar e greu să-i accepţi, să te umileşti.

Trecând doar pe langă ei pe stradă
Simt cum sunt strangulat de minciună,
Dispret şi mizantropie!

Sunt cuprins de o frenezie respingătoare!
M-aş astupa într-o gură de nepenthe*
Să-mi alung toate tristeţile, supărările
şi anxietăţile, depresile de lume.

Oh! Doamne, ce n-aş da să pot sta lângă sânul ei,
Să dorm lângă ea ca un boboc de raţă,
Să simt liniştea ei, dragostea matură...

Dar închid ochii şi mă expulzez în aminitirea ei,
în braţul ei feminin şi cald, plin, ca un braţ de flori,
Între petalele ei fine, albe ca şi omătul...


nepenthe - băutură magică folosită împotriva tristeţii de vechii greci