Casa de carton

Ce trist imi canta ploaia
pe`acoperisul de carton,
ce trist imi plange mama
in casa de carton...

Copii care dau culoare,
pamantului umed
isi plang si ei tristetea
in casa de carton.

Ploua, ploua
si apa se prelinge
se scurge trista-n casa,
in casa de carton.

Priviti cata suferinta
este`acolo sus in sat,
priviti cate lacrimi scurse
din ochii inlacrimati.

Un vant pripit se lasa
si norii plag si ei...
se varsa-n trista noapte
in satul de carton.

Copii murdari la gura,
parul ud si el...
se preling lacrimi pe paine
doar lacrimi pe carton.

Noroi si frunze-n balta
si plansete de om,
sunt lacrimi ce v-asteapta
sunt lacrimi pe carton.

Un pas grabit se duce
prin balti si prin noroi,
se-ndreapta catre lume
copilul ploilor.

O frunza ruginita
ce canta pe un carton
isi cauta drumul liber
in adapostul de carton.

Inchei aceste versuri albe
ce-s scrise pe carton...
caci pixl un-mi mai scrie
din cauza ploilor.