In pragul usii

Pluteam solitar in pragul usii
si priveam intr-un tablou ascuns,
erai tu, iubito-n arta
si fara sa vreau, eram sedus.

Ca din sicriu scriam aceste randuri
si priveam acel tablou...
stiam caci glasul tau fetito
il simt, ii un cantec de bufon.

Ratesc sub norii negri
in tenebre ma ascund,
tot ce vreau sa-ti vad privirea
dar e bezna, sunt ascuns.

Intr-o seara blestemata
cu cadavre, zeci de scari...
este miracol, este tristete
in acest parc declansator.

O banca trista si timida
tremura de frig, de dorul tau,
scandurile-i se albise
si lacrimi curg pe trupul meu.

Te vedeam, erai departe
intr-un capat numit "nicicum"
nu puteam s-ajung la tine,
nu puteam sa te ajung...

Era un parc cu cruci si sfinxuri,
cu cavou si sicriu de plumb,
cruci aprinse, fete triste
si macabre ganduri imi alung.

Trist pe iarba verde deasa
unde mii de frunze se odihnesc
ii doar un cimitir, un camp de lupta
unde oameni si frunze se odihnesc.

Fara vise, fara sange
ma simt uscat, ma simt ucis,
sunt doar un sclav al fiintelor morminte
un tanar mort, fara nimic de spus.