marți, 30 noiembrie 2010

Gândul zilei

Vindecă-ţi aripile vrăbiuţă!...

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Tu stai în lumină

Tu stai în lumină,
eu zăbovesc în neant
şi-n dulcea mea povară
spre tine mă înalţ.

Tu stai în lumină,
eu cânt acolo unde sunt
şi-n gând, scrâşnire
şi-n uitare, te văd plângând.

Tu stai în lumină,
eu stau ascuns în noapte
şi-n ochii tâi bolta cerească,
de mult m-ai uitat,- oh, noapte!

Tu stai în lumină,
eu alerg prin ploi,
îngenunchiat mă zbat în gânduri,
tu jovial priveşti-napoi.

Tu stai în lumină,
eu părul ţi-l ador,
înmiresmat cu versuri
flori, contur şi dor...

Tu stai în lumină,
eu beat atârn lângă zăvor
mă bucur derbedeu, e-hei
izbit în poartă-n ecou.

Tu stai în lumină,
eu stau lasciv, amorţit...
păru-ţi lung ca nesfârşitul
trupul, ca un fruct căzut.

Tu stai în lumină,
eu vioară ce sunt! Îţi
cânt ca din turbină,
tu plângi!

Tu stai în lumină,
eu sunet ce sunt!
Eu stau în lumină,
tu eşti din trecut...

vineri, 19 noiembrie 2010

Asfalt

Urcat-am pe acel piedestal mut,
privind în jos, asfalt mut,
căzut în gânduri, asfalt, asfalt
şi privindu-mă înlăcrimat, urmă pe asfalt.

Nori negri, nori asfalt de zgură,
vânt ce bate, vânt adie,
frunză ruginie, frunză pe asfalt zăcută,
privindu-mă în urmă, urmă de asfalt şi zgură...

luni, 15 noiembrie 2010

Gândul zilei

Ce imoralitate! Să îndrăzneşti să nu fii nefericit!

marți, 9 noiembrie 2010

O toamnă tristă

A mai plecat o toamnă,
frunzele s-au estompat,
copaci înlăcrimaţi cu umbră
de rodină, goi, săraci şi-ndepărtaţi.

Cu plânsul lor pierdut în adiere,
de haina frunzelor s-au dezbrăcat,
batuţi de vânt, de ploi şi de un zâmbet
amurgul greu în ceaţă s-a lăsat.

vineri, 5 noiembrie 2010

M-aş privi în urmă, dar nu am ce să văd!

Se uita în fundul haosului forfotit?
Dar eu nu m-aş uita în adâncurile
mai mari decât făptura? Privind
am închis ochii şi m-am

aruncat diletant înapoi, lovindu-mă
de munte, de idei, gânduri şi tu.
- Du-te, vezi-ţi de singurătate,
scepticism şi vindecă-te, omule...

"Şoptindu-mi glasul pomilor!..."
Murmurând îmi strigam înlăcrimat cu
valoarea-mi pesimistă şi melancolică...
Gândul m-a îndulcit, vorba

m-a otrăvit şi m-a îmbătat...
Gândul îmi dezleagă strânsoarea,
lanţul mâinilor mele şi izbânda
lucrurilor tainice ale singurătăţii mele.