Cămara de iubire

unei

Deschid cu tamă cartea de la tine,
nescrisă, neatinsă de mâna ta;
trezesc în mine fiorul uitat de tine,
adulmec trist toată amintirea ta.

Senină dragoste, a fost doar o clipită
din basmul scurt pe care l-am citit;
trecute stări, umbrele-și adună,
în toamna arămie, rugăciuni.

Din mine pleacă stoluri de cuvinte,
se duc în depărtări pe care nu le știu;
voi trece-n gând cuvinte de la tine,
fluvii de senzații, n-am să uit.

Aidoma vremii

Îi plăcea istoria și religia,
preludiul morții,
zborul fantastic al lui Icar
și basmele românești
citite ca legende.

L-a iubit pe Hristos,
pentru că-i o mare legendă
- a spus -,
a iubit și vinul
pentru că l-a iubit
pe Khayam.

Și, poate, tocmai estomparea,
- mi-a mai spus -,
merită trăită rațional
și tot adevărul - a mai spus -,
e-o geneză fără apocalipsă. 

Gând

Singurătatea, nu-i altceva decât un exil, o izgonire de lângă cineva sau, din ceva.

Neant și vid

unei.

dupa tine nu mai e nimic,
neant și vid; neant și vid.
dacă nu te-aș fi-ntâlnit,
neant și vid; neant și vid.