sâmbătă, 23 martie 2013

Ce frumoase trăsături ai iubito

Ce frumoase trăsături ai iubito
și gesturile tale sunt ca un nimb.
Mâinile tale ce-ți conturează trupul
și pictezi aerul cu fiecare cânt.

Cât de frumoasă poți fi atunci când alergi
și prin ochii tăi se așterne primăvara,
vara, toamna... Ochii tăi sunt anotimpul
ce s-a așternut în mine, în sufletu-mi...

Vocea ta e geneza lumii,
privirea ta e ca roua dimineții
și ești atât de frumoasă, încât
te-aș putea privi ca pe-un trandafir.

Spinii tăi sunt armele de care m-am lovit
și frumusețea ta slavonă e ca zefirul...
Suspină frumusețea ta în clipele uitării
și buzele tale, gustul încătușat al dragostei;

te-aș putea descrie în mii de pagini,
dar mi-e teamă de decesul meu
și mi-e teamă de atingerea ta efemeră
ce n-am s-o mai simt niciodată.

Vreau să mă închin în fața piedestalului tău
și nimbul creat de mâinile tale
să-mi fie mie conturul vieții,
destinul, toamna mea nemuritoare.

Aș vrea să fiu frunza zdrobită de tălipile tale,
ramura cangrenată de iubirea ta apăsată
și singurul dar ce mi-a mai rămas,
amintirea ta, frumusețea, dragostea...

Ce frumoase trăsături ai iubito
și bucuros de moarte am ajuns să fiu,
departe ești, departe sunt și eu acuma
plâng, suspin și plâng de mult!

marți, 19 martie 2013

Gândul zilei

Adevărata poezie s-a născut din suspinul norilor!

joi, 14 martie 2013

Ce-i sufletul unui anotimp?

Am ajuns o epavă a societății,
o petală pierdută a unui trandafir,
o ezitare a celor ce ezită,
și clipirea veșnică a unui ochi.

Sunt nimbul creat de aripile un vultur,
urma șarpelui lăsată pe o stâncă,
urma unei sălcii plângătoare,
urma căzutului în ispită
și urma unei dureri cutremurătoare.

Am ajuns o imaginație pentru orbi,
un peisaj artistic pentru muți,
un sunet de vioară pentru surzi
și privirea ne-nțeleasă a unui cerșetor.

sâmbătă, 9 martie 2013

Câmpiile Elizee

Mi-aș fi dorit să mor pe acest
câmp paradisiac, dincolo de fluviul Oceanus.
Aceste câmpii au pășuni înfloritoare
și domnește o veșnică primăvară,
nu plouă, nici nu ninge, nu e frig și nu e cald.

Această câmpie e ca un suflet de femeie
unde Zefirul bate din vest, domolit și
aduce o adiere armonioasă, plăcută...
Apa râului Lethe e ca și nectarul,
e cristalin ca și privirea unei libelule.

miercuri, 6 martie 2013

Gândul zilei

Uneori, chiar și o minciună poate însemna sfârșitul!