duminică, 28 august 2011

O stare efemeră

Stau adesea sugrumat de gânduri,
mă gândesc la chin, război, trecut.
Mă simt nostalgic, efemer şi singur,
înmormântat de propriu-mi gând.

Supus unei încercari timide,
întrebat de prieteni de ce mai plâng,
mă-ntreb şi eu sfărâmat în suflet
- De ce mă plâng, când totul am pierdut?

joi, 25 august 2011

Un fel de "bun-rămas"

Sunt o cale fără margini,
un calvar de urlete şi neant
sunt omul singur făr-un nume,
omul care-i solitar...

Şi plâng în paşii nopţii mele,
plâng sub pătura de nori pierduţi.
Acesta-i neantul şi calvarul,
acesta-i drumul ce-a trecut.

Şi paşii mei ce dor îmi lasă
în locul care-am fost crescut
plec în lume, dintr-o lume oarbă
plec oftând ca-ntr-un mormânt.

marți, 16 august 2011

Singurătate tropicală

Dacă te-aş îmbrăţişa cu miros de floare,
ţi-ai schimba culoare pielii.
Ai deveni verde ca şi tulpina lalelei;
cuvintele-ţi s-ar atenua-n buzele mele.

miercuri, 10 august 2011

Gândul zilei

Îmi simt sufletul spulberat în mii de cuvinte nerostite!

luni, 1 august 2011

Apăsat în singurătate

Cu teama că te voi răni vreodată
am să plec în neant şi n-am să vin,
fost-am gândul, inima-ţi şi veacul
şi timpul greu ce iute el s-a dus.

Şi graiul nopţii ce-n amurg se lasă,
în voia grijilor, abis şi plâns.
Norii negri în suflet greu m-apasă
şi plânsetul durerii în suflet mi-l auzi.

Şi-n aste mâini cu dorul rece,
însângerate pentru-n veac,
cu paşi nostalgici, înlăcrimaţi şi singuri
voi veni din umbră, în calea ta.

Agonie, teamă, dragoste şi ură
toate-ţi sunt păreri de rău,
stau şi mă plâng, mă plâng în asfinţire
că nu te am sub braţul meu.

Nopţi, lacrimi, solitudine şi pace
în sufletu-ţi nostalgic, efemer...
Zăcută-n lanţuri, urlete şi ceaţă
de dorul meu ţi-e gândul trecător.

Şi plâng acum în zorii zilei,
zâmbesc nostalgic, duios şi trist.
Stări suave ce-au fost trecute,
clipe-n viaţă, păreri de rău.