duminică, 27 aprilie 2014

Gând

„Te voi ierta pentru că mi-ai oferit viață!”

joi, 24 aprilie 2014

Izolarea mea în lume

Am coborât în adâncimile vieții,
în pasul creat din chin și dor;
mă tem de moarte și de tine,
fiindcă o simt și plâng în dor.

Un cântec trist se mai aude,
un foșnet vid de călător,
pierdut printre părinți și rude,
printre cuvinte, timp și stări.

De-ar fi să mor în aste clipe,
de-ar fi să plec în pași grăbiți;
sunt singur și grăbit în astă lume,
singur voi păși în asfințit.



luni, 21 aprilie 2014

Gând

„Nimeni nu-i imun în fața morții.”

joi, 17 aprilie 2014

Freamătul durerii

Ar fi trebuit să procedez precum Paris;
să vin să te răpesc
și-n urma noastră
să ia naștere un război fără final.
Credeam că mi-ai fost promisă de un zeu
și mai credeam că sunt eternul,
iubirea, dragostea și viața.
Ce greșit m-am strecurat în destin,
în destinul pecetluit de groază,
de frică și de plâns;
o, ce vuiet se aude,
ce mântuiri melancolice
au distrus văzduhul,
ce cuvinte m-au sugrumat în noapte
și-n beția cuvintelor tale,
am stat de vorba cu zefirul.

Unde ești? ...
Ce faci? ...
Vai, ce toamnă destinată singurătății,
ce trup slugarnic în iubire,
ce privire rătăcită-n valurile Dunării,
ce ropot scurt de ploaie s-a iscat uitării,
ce prezență efemeră, ce estompare întrebătoare;
... n-a fost decât un searbăd început.

Unde ne sunt pașii, cuvintele, scrisorile? ...
Unde-i lumea creată de atingerea noastră,
sărutul, buzele și carnea,
amintirile, trecutul, prezentul și viitorul? ...
Vai, ce chin se iscă, ce durere s-a născut în tine
și în mine, în noi...

Mi-e teamă de timp,
de disecarea lăuntrică ce-a născut cuvântul,
poezia, 29 septembrie,
satisfacția dezechilibrului și
confortabilitatea propriei mele sinucideri.
Să nu crezi că voi pleca fără voia mea,
să nu crezi că tot ceea ce-ți este țesut
va fi țesut pentru multă vreme;
să nu mai crezi în contemporan,
în tine și-n ceea ce spui
pentru că-ntr-o zi vei dispărea și tu ca mine.

vineri, 11 aprilie 2014

Gând

„Cu toții suntem niște eroi în viață, niște cadavre ce trăiesc prin iluzie, niște leșuri verticale ce trăiesc prin suferință! Astăzi, e acea zi în care mi-aș dori să dispar pentru totdeauna, dar nu am curajul s-o fac.”

marți, 8 aprilie 2014

Gând

8 aprilie. „Astăzi este ziua în care lumea ar trebui să tacă, să nu scoată niciun cuvânt!”

sâmbătă, 5 aprilie 2014

Gând

„În România supraviețuiește o specie de civilizație naivă!”

joi, 3 aprilie 2014

Victima năruirii timpului

În primăvăraticul zefir al uitării,
în groaza degradării dintre noi;
noi, iubito suntem taina
unei lumi apuse peste noi!

Știi tu oare cine suntem?,
ce plăcere, ce durere ne-a unit?,
dar uităm că suntem  taina
unei lumi apuse peste noi!  

Gând

„România: o țară care se prăbușește pe zi ce trece!”