miercuri, 31 decembrie 2008

Privirea calcaielor!

Teze lui Eminescu, dupa care de-am fi fost catolici eram astazi pe o treapta de civilizatie mult mai inalta...

luni, 29 decembrie 2008

Romania (part II)

Suntem un neam
care-am iesit din vagauna,
din scorbura,
din munti si din vai.

Toti privim cerul din umbra
si stam drepti in intuneric.
Ne-am racorit zeci de ani
dar doar febra ne mai poate salva.

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

Suntem garboviti in umbrele destinului
si in cutele fetei noastre
se vad golurile dureroase
ale trecutului nostru trist.

Cand vom ridica capul sus?
In jos privim de cand ne-am nascut.
M-am saturat sa privesc trist
tot ceea ce ne inconjoara.

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

Trectul Romaniei mele
ma face sceptic, prin
scepticismul ei,
prin teroarea in care a trecut...

De noi se tot vorbeste
spunea un lautar tigan:
"aveti noroc cu noi,
ca de nu ati fi ultimi..."

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

La rascruce de spuse

Ce spui de apus?
De rasarit,
de ploaia care mangaie florile,
de acele nopti mute
ca si-un strigat de virme,
de acele nopti
in care noi
ne regaseam,
ne sopteam cuvinte
impodobite de dragoste...
Am fost noi,
"acum" esenta
nu mai are
s-a pierdut...
Unde?
Intr-un trecut
lipsit de dragoste,
de esenta ei
si de sentimente...
Timpurile "vitrege"
prin care am trecut
au fost astfel
fiindca
nu am fost destul de tari
si de capabili
sa le infrangem.
Imi pare rau,
sunt ca si-o liniste
amarata
cu un suflet nerealizat.

sâmbătă, 27 decembrie 2008

Vis pierdut

Ai venit ca un nor in ceata,
ai patruns in sufletul meu
as vrea sa pot sa te zaresc odata
dar nu la orizont, as vrea in ochii mei.

Dar noi cuminti priveam stropii de ploaie
duiosi cantau cu glasul amortit,
cantau cantecul ce-n buze imi apare
si visul meu a luat sfarsit.

Dar tu frumoaso ai pasit spre mine
cu gandul tau timid plutind,
ai aparut in viata mea pustie
dar ai disparut ca si-un vis pierdut.

Tu mi-ai dat tot ce n-am avut
mi-ai dat speranta sa pot sa uit,
zile reci ce m-au cuprins
dar ai plecat ca si-un vis pierdut...

joi, 25 decembrie 2008

Intelegere

Intelegerea va fi punctul vietii tale
atunci cand voi continua sa te gasesc,
nu voi inceta, evadare din anxietate
m-a trimis, spre al tau suflet ceresc.

Nu te teme chip de inger,
nu sunt izgonit din iad
nu sunt din strada, nu sunt din lume
dar m-am nascut ca sa te caut...

Privesc spre cer si El raspunde
la intrebari ce eu mi-am pus,
dar timpul trece, viata-mi cruda
si lacrimi curg ca si-un rau plangand.

Ma ascund in mine, in ganduri ce m-apasa
in vise triste fara nici un rost,
dar eu prefer ca sa te caut
sub acelasi gand, fior Dumnezeiesc.

Nu ma lasa sa decid ca-mi pare rau,
nu ma lasa sa plec cand stiu ca te visez,
nu gresi iubito caci timpul este-al nostru
si zilele ce vin vor fi pretul perfect.

Privesc la poza ce tu mi-ai dat-o
o privesc cu dragostea-n ochi,
privesc la chipul tau frumoaso
nu pot sa spun decat ca te iubesc.

miercuri, 24 decembrie 2008

Romania

O tara de tarani
cu miros de pamant...
Unii spun ca-i sanatate
de parca ar fi elogiu.

Noi romanii suntem pierduti,
neregasiti pentru a
deveni mai mult decat
un biet popor...

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

Tu tara trista
nu mai ai nimic
in afara de tarani,
arta populara si peisaj.

Nimic, esti ca un neant,
ca un fruct cazut din floarea lui,
ca o umbra ratacita
intr-o padure marginita.

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

Cata vreme va mai trece
sa putem fi si noi oameni?
Sa fim stapani,
ai nostri cel putin!

Dar totul pleaca,
oameni, increderea
si ajungem la epoca
scepticismului, a neincrederii...

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

vineri, 19 decembrie 2008

Privirea printr-un strop

Eram intr-un loc retras, singur
si priveam printr-un geam aburit
la stropii de ploaie care cadeau tristi,
se imbinau intr-o balta unita de ei.

Ma uitam fara sa clipesc
la valurile mici provocate de stropi,
priveam in balta si iti vedeam chipul,
erai in mintea mea, ma gandeam la tine...

Ii seara tarziu si inca ploua
dar nu mai sunt in acel loc retras,
sunt cu mine, singur pe strazile ude
si pasesc umezit gandindu-ma la tine.

Stropii imi lovesc fruntea
si se preling pe obrazul meu
de parca as plange, dar nu plang
plange doar natura, plange in locul meu.

Privesc in sus spre o lumina fara glas
galbena si pustie, privesc si vad
sute de mii de lacrimi ce cad pe asflat
il umezesc, il racesc dar il murdaresc.

Ratacesc, impreuna cu o luna amara
si intunecarea ma duce spre un rosu aprins
dar calc intr-un cui si-un spin stateau in cale
dar ochii-mi ard, eu te-am gasit...

Doreen Irvine - De la magie neagra la Cristos


 De la saracie la prostitutie, de la Doreen la "Daring Diana", de la dependenta de droguri la inchisoare, de la satanism la titlul de regina a vrajitoarelor...
 Aceasta autobiografie relateaza implicarea tot mai adanca a unei femei in bezna ocultismului si dramatica ei eliberare.
 O experienta extrema, care ofera speranta... mai ales celor ce considera ca au mers prea departe pentru a putea fi iertati.

P.S. Una dintre cele mai dramatice carti citite de mine, extraordinara povestea ei si totusi cutremuratoare...

miercuri, 17 decembrie 2008

Glasul

Iubita mea, ai vocea
ca un ciripit de pasare,
ca un balsam scump,
ca un abure de ceai cald,
ca o adiere de vant de toamna,
ca si-o lacrima pierduta pe obrazul tau,
tacuta,
ca un oftat lung linistitor,
ca o mangaiere pierduta in bratele tale,
ca un fulg de nea topit
ca un cristal transparent,
in care daca m-as uita prin el
as vedea doar chipul tau...
Ai ochi de turturea,
privirea blanda, clara
ca doua perle albe scumpe,
ca doua margele de safir,
ca doua ganduri melancolice
ce-mi tresar mie amintiri,
ca doua flori, doua fructe
doi si doar doua priviri timide
ce-mi strapung in suflet.

marți, 16 decembrie 2008

Multumesc...

...celor care mi-au trimis mesaje si urari de bine cu ocazia zilei mele de nastere. Stiu ca sunt un depravat, un om sensibil, coleric, melancolic si poate uneori un ganditor care se afunda prea mult in problemele sale. Multumesc in primul rand ELIZEI si surorii mele si nu in ultimul rand celor care mi-ati scris:)


P.S. toata stima

luni, 15 decembrie 2008

16 Decembrie 1989...

 Mai exista vreun cuvant de spus din partea mea? Cred ca toti stim ce a fost in urma cu 19 ani...cuvintele nu-si au rostul sa le mai spun. Toti stim cum am fost condusi, cum suntem si cum vom fi...LA FEL:) Am luat doua clipuri bune cu mesaj demn de luat in calcul.
 Trebuie doar sa faci un mic click pe PLAY si restul vine de la sine

P.S. nu doar revolutia ii semnificativa in data de 16 Decembrie, in 16 Decembrie sunt nascut si eu doar ca cu patru ani mai devreme...




Cu mainile legate

Prizonier sunt
in viata mea,
prizonier propriului meu
gol interior,
al propriei mele singuratati,
al sentimentelor goale din suflet...
Nu apartin nimanui,
sunt singur,
un strain...
Cuvantul strain
ma face sa simt un fior de gheata,
un fior nepatruns in mine,
un sentiment rece
ca un turture inghetat
infipt in mine.
Pasesc in fiecare zi pe urme,
vad aceleasi locuri
si pasind zilnic imi ascult pasii,
ei imi vorbesc si-mi spun mereu:
Esti singur! Nu aparti nimanui!
Esti singur!
Coplesit de trista-mi veste
ma zgudui ca un cutremur,
ca un seism puternic,
ca o furtuna maxima
cu vant puternic
si totusi nu gasesc nici o usa,
nici o cheie,
nici o talpa straina
de ceea ce as vrea sa intalnesc.
Ma simt pierdut
aruncat, negasit,
anxios...
Hmm ce vreme dura,
timp pierdut,
frunze zburand,
ganduri soptite neascultate,
vise dulci dar zbuciumate,
ganduri intortocheate,
lacrimi spulberate...
As vrea sa zbor
intr-un loc indepartat,
departe de cei ce ma cunosc,
departe de casa mea,
departe de tot ce-i rau.
As vrea sa alung raul din preajma mea
sa ramana intr-un loc pustiu
sa fiu liber,
sa cant,
sa fluier si sa strig catre tine
sub un cer senin...
Dar deschid ochii
si ma vad in acelasi loc
gol, trist, intunecat
cu aceiasi greata privesc totul
si nimic nu se schimba,
totul e la fel
ca si ieri, ca si maine,
ca si...nu stiu cand!

sâmbătă, 13 decembrie 2008

Radna night

Ratacita printre frunze

Ultima scrisoare

Esti fericita?
Poate ca as vrea
sa fiu in locul tau,
poate ca mi-as dori
sa te strang la piept,
poate ca imi lipsesti enorm
dar tot sufar
si tot mie imi fac rau...
Oare cat voi mai putea indura?
Cate minute, ore, zile sau ani
voi mai strabate singur?
Sunt ultimele versuri
pe care vreau
sa ti le scriu,
sunt ultimele
clipe petrecute "langa" tine,
ultimele momente
cand ma voi gandi la tine,
sunt minutele care trec
si vreau sa-ti spun adio...
Vreau sa las in urma
tot cea fost si nu va mai fi,
vreau ca totul sa dispara,
sa fie o particula de praf,
o amintire nevazuta, uitata
si alungata din mintea mea...
Prima zi din viata mea
am stiut ca voi suferi,
am stiut ca in umbra ce-am facut-o
pe pamantul cel pustiu
nu va fi roz, poate mai mult pustiu.
Ii ultima "scrisoare"
ultimele versuri,
ultimul gand,
un ultim cuvant.

miercuri, 10 decembrie 2008

Povestindu-mi

Nascut-am gandurile-n mine
ce ma fac sa uit de dor,
ma duc spre dealul fara nume
si scrutez intr-un decor.
Pasind agale-n codrul verde
timid si el, ca si-al tau chip
ii simt racoarea lui din suflet
ce in ganduri m-a umbrit...
Nopti uitate in drumul vietii
ai tai ochii pierduti in zori,
tu frumoaso, ratacita dintre stele
cu al tau zambet imbatator.
Alerg, alerg obosit de lume
alerg de voi oameni necrutatori
m-ascund in mine, m-ascund de lume
acei domni biruitori...
In zambetul tau se ascunde nestirea
in surasul tau ma ascund doar eu,
pe chipul tau vad tamaduirea
in ochii tai vad visul meu.
In seara aceasta vom fi doar noi
cu ganduri inodate fine,
taina mea ii chipul tau
ce-l port la gat cu mine.
Pierdut ma simt cand esti departe
ma regasesc intr-un pustiu
fara aer, fara scapare
as vrea sa mor pe trupul tau.
Ehe cate ganduri ma-nfioara
ma aprind, ma tin legat
iubita mea priveste-mi starea
sunt eu, copilul intunecat...
Nimic nu-mi mai pasa,
nimic din tot ce-am invatat
stiu ca-mi lipsesti, stiu de-o viata
dar de anxietate n-am uitat.
Viata-i doar un drum spre moarte,
un antrenament deplin de a trai,
gresim in lumea asta idioata
dar dincolo, nu stim ce va fi.
Of! ce de momente disperate
ce ma cuprind, imi dau fiori
as vrea sa-ti spun taina ce-apasa
pe al meu suflet, muritor.

duminică, 7 decembrie 2008

Suflet de pian

Mohorat privesc, vremea mohorata
ma uit spre cerul cenusiu
acea culoare a anxietatii
ma deprima, ma face mut.

Privesc la drumurile noroioase,
la trotuare umede de ploi,
privesc frunzele cazute-n balta,
zilele ce trec plictisitor.

Nu sunt singur pierdut pe strazi
mai vad un chip pierdut in zori,
un chip de fata visatoare
un ochi de noapte, calatoare.

O seara trista de dupa ploi
se asterne de dupa zi,
ascult Cantata pierduta in culori
si zilele m-i se vor sfarsi.

Albastru-mi este numele
albastrii sunt si ochii tai
azur este cerul sfant
azur ii chipul tau.

vineri, 5 decembrie 2008

Gand sceptic

De ce ai facut asta?
Ai facut ca totul sa dispara,
sa se surpa intre inimile noastre
si totul sa devina o prada...

As vrea acum sa-ntorc privirea
sa te vad zambind in prag
sa stiu ca tu esti fata care
a ucis un suflet cald.

Trag cortina peste suflet
ma uit la tine si iti spun
cuvinte ce-n trup se usca,
uscat sunt eu copil divin.

Alungat am fost de tine
de sentimentul tau inselator
am vrut sa cred, sa cred in tine
dar ai mintit, sunt trecator.

Ca si vremea ma simt acuma
arestat ma simt si eu...
si Paunescu avea arest
dar sunt prins pe chipul tau.

Of fata draga,
daca timpul s-ar opri
as patrunde la tine-n vise
sa ma vezi cersind un gand.

Cu mana ta ai construit caderea
cu trupul tau ai pacatuit
dar eu curat priveam la tine
as fi vrut sa te alint.

Acum in noapte tu imi scri
scrisori de dragoste efemera
nu le citesc, lacrimi imi vin
sa le smulg de-a mea durere.

Oohh in ganduri ce ma sprijin
ma izbesc de chipul tau
as vrea ca tu mareata fata
sa te vezi prin ochii mei.

Suflet trecator

Sufletul trece ca si trenul,
gandurile ma macina zi de zi
iubita mea: uite timpul trece
distanta dintre noi a murit.

Colosal ma simt in lume,
desavarsit in gandul meu,
complet iubesc nemarginirea
infinit in trupul tau...

Orbit de sentimente
de furie si dureri,
fermecat in prezenta ta plapanda,
fascinat de chipul tau.

In timpul nostru ce asteapta
taina dintre noi ce-a aparut,
iubesc clipa ce ne-asteapta
in ziua cand te voi privi.

Tu acolo, eu departe
dar aproape-n gandul tau
cu ochii inchisi privesc la tine
te visez, esti trupul meu.

marți, 2 decembrie 2008

luni, 1 decembrie 2008

Aruncat in timp

Minute tarzii zaresc in noapte
le privesc cu greata si imi spun,
clipe singuratice pierdute-n noapte
minute tarzii trec pe furis.

Acolo undeva esti tu iubito
acolo te zaresc cand ma linistesc
te vad in departare, te simt iubito
singur sunt pe drum, singur plutesc...

As vrea acum sa trec cararea
sa te ating in orizont
tu sa fi darul, chemarea
tu sa fi sfarsitul meu.

Lacrimile ce-ti strabat obrazul
sa le sterg cu palma mea
sa gust esenta mult visata
acel gust al tau amar.

Prin versuri, carti si nopti pierdute
eu ma pierd, ma regasesc in vis
modul meu de viata, de traire
ma face omul puternic si nebun.

Oftez ingandurat in mine
inima imi spune ca-s nebun,
iubita mea plecarea nu mai vine
si timpul trece, ii un fum.

Piedut, nu-mi mai regasesc iubirea
a plecat departe, pierduta-n fum
dar ceata vine, toamna pleaca
vin iernile cu sufletul pierdut.

Increzator te caut prin versuri,
acolo te voi regasi oricand
voi pune capat vietii mele
cand te voi vedea curand...

Ar trebui sa spun prin versuri
afectiunea ce pe mine ma ucis,
sa-mi simti iubito starea vietii
sentimentele ce m-au cuprins.

Acum in noapte, tarziu privesc
la ceasul de la mana
timpul trece, trece greu
trece pentru mine.

As vrea acum sa cad in mine
sa suspin, sa sufar si sa plang
sa-mi vad lacrimile curcand pe suflet
si visele mele purtate-n vant.

Spre sfarsit indrept privirea
ma uit spre cerul, azur pustiu
vad nori de gheata, nori in ceata
si nopti sfarsite fara apus.

Intrebari rostite in timpul vietii
ce ma macinau in timp
acuma ii trist, sfarsitul vietii
ce s-a dus in timp pierdut.

Nu stiu cat timp a mai ramas
sa pot sa-ti fur privirea,
sa stiu ca tu iubita mea
priveai cu drag jertifrea.

Inchid ochii mei inlacrimati,
inchid in trista-mi lume
ma simt copilul alungat
din lumea ta obscura.

Ii tarziu privesc la ceas
dar inima-mi pustie,
si sufletul mi-a inghetat
in trista mea mandrie.

Privesc in ochii tai iubito
nu vad decat un gol,
acel gol ce trist rasuna
a pustiu, al meu fior.

Regasind acum tacerea
eu soptesc cuvinte de alint
iti mangai parul tau iubito
te privesc cu drag si-ti spun:

Frumoasa mea flamand de tine
te iubesc ma uit si-ti spun,
esti visul meu, o taina pentru mine
si eu sunt doar un chip pierdut...

duminică, 30 noiembrie 2008

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Sarutul aducerii aminte

Te voi saruta cand te voi vedea,
iti voi saruta obrazul si vei uita,
vei uita clipele pierdute ce-au ramas
vei iubi prezentul, cel ce va urma.

Un strop de dragoste ramasa
intr-un sant numit iubire,
stropul dulce din inimile noastre
int-un pahar de vin se duce.

O clipa, o tacere, un dar, o mangaiere
o atingere placuta pe palma mea,
un simt facil ce-mi lumineaza starea
un gand subtil tremura neincetat.

Privirea m-i se pierde-n soapta,
tacerea ma tine legat,
urletul mut din privirea noastra
devine o scanteie de neuitat.

Photo


Photo


joi, 27 noiembrie 2008

Frumusete ireala

Umbre difuze
inecau pajistile
pantecului sau
in care
se gasea obscur
abisul buricului,
soarele unei lampi
proiecta o lumina
orbitoare, trista,
alternativa pe colina
genunchiului sau drept.
Ii lumina carnea,
chipul plapand...
Cuprins de dorinta
el pleca cu o miscare energica
in cucerirea
pamantului promis.
El era cavalerul,
ea era comoara,
el era furtuna
furioasa care
insotea cavalcada,
ea era legenda vie
care perpetua
calatoria,
el era tristetea
care se asterne
pe orice chip anxios,
ea era fericirea
ce domnea mereu
in gandurile noastre...
Furtuna de dorinte
strabatea abisul,
strabatea orice gand
difuz, inlacrimat
alunga orice sentiment
negativ din fata
ochilor nostrii...
Ei erau divinul,
taina si
apocalipsa ascunsa.

luni, 24 noiembrie 2008

Ratacirea

Macabre ganduri ma apasa
ma duc intr-un neant fara final
ma vor lasat, legat la spate
ucis de soarta si calvar.

Anxietatea ma ucide
ma tine departe de lumea ta,
frati inarmati cu pietre si bate
vin in naintarea mea...

Zgomote si urlete umbrite
injunghieri de sabii si cutit,
prefer sa mor orfan pe lume
copil pierdut, ratacitul din amurg. 

Inconjurat de zeci de cadavre
sunt un om ce trage a pustiu
prefer un colt, privirea imi inalta
si gandul meu este divin.

Moment de pace la sfarsitul luptei
eu sunt cel ce-a mai ramas
filosofie trista, melancolii pierdute
un sfat omenesc mai am de dat.

duminică, 23 noiembrie 2008

Ramas bun

Cerul plange dar tu iubito
iti plangi zilele ce au trecut,
macabre clipe, zile pierdute
in tine eu m-am regasit.

O clipa doar vreau sa-ti spun
Sufletul m-i l-ai distrus,
adulter tu ai savarsit
si nepasari pierdute.

Norii cerului au incetat a plange,
sufletul a incetat a te iubi,
lacrimi inca imi curg pe suflet
si timpul nostru s-a oprit.

Din clipa-n care tu mi-ai spus
un "te iubesc" launtric
fapta ta a dovedit
minciuna, mai presus de ingeri.

In lumea aspra si macabra
pasesc timid, apasator
as vrea ca ei, toti sa moara
eu sa fiu nemuritor.

Spectacolul de arta

Pe dealul plangerii stau si privesc
un rau ce drum croieste,
femeia cu ulcior la piept
spre apa ea priveste.

In valea mortii doi copii
se joaca in trista lor chemare
privesc femeia cu ulcior la piept
...apa cer cu indurare.

Toamna melancolica si trista
intr-un ceas tarziu obositor
acei copii purtati de ganduri
acel chin nemuritor...

Un nume trecator

Parasit ma simt de tine
alungat din drumul tau
ajung sa fiu omul pierzarii,
un chip pierdut in sinea mea.
As vrea acum sa fiu la tine
sa te ating, incet, sa-ti spun
cuvinte ce in viata ma vor tine
cu replici dulci sa te alint...

Nopti pierdute fara tine,
nopti in care eu ma-ntreb
Unde esti? Ce faci iubito?
ai plecat din visul meu.
In lumea ta cea visatoare
sufocata de prieteni si amici,
viata ti-o vor distruge-n data
singura vei sfarsi intr-un apus.

Sfarsitul zilelor ramase
ma fac sa traiesc la infinit
dar nu uita clipa in care
ti-am spus ca te iubesc la nesfarsit.
Sub presiunea ce m-apasa
as vrea ca tu sa ma atingi
sa-ti simt amprenta ta frumoaso
ce m-a atins, m-a umilit...

In suflet am ramas pustiu,
gol, rece fara alintare
as vrea zilele ce au trecut
sa le mai traiesc odata...
Timpul desparte suflete unite
si ne leaga de un calvar divin
ne imprastie in lume ne tine socoteala
dar noi, noi nu ne vom mai regasi...

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Aniversare...

Te iubesc iti pot spune,
dar privesc in poze si imi spun...
ai plecat copil, pierdut in lume
si timpul tau se face-n scrum.

O mica poezie nu te va satura
o vorba buna te va inclesta,
un gand usturator te va aprinde
un LA MULTI ANI micut te va bucura.

Nopti lungi de singuratate
petrecute singur in lumea ta
pasnic erai, pierdut in vise
si priveai, sperai la viata ta.

Eu, in nopti ma pierd privesc in spate
imi aduc aminte de clipele ce au trecut
acele zile petrecute-n singuratate
aceleasi clipe ce ne-au despartit.

Tristeti las acuma la o parte
si iti spun un LA MULTI ANI placut
23 de ani ai dus in spate,
multi sa dea Domnu sa mai duci...

vineri, 21 noiembrie 2008

Dupa adio

Infrigurat privesc la tine,
la chipul tau intrebator...
ochii mirati privesc spre mine
ma pierd, sunt ratacitor.

Tremurand imi pierd privirea
ma ascund in neant divin
alerg in toamna, fug de tine
dar te zaresc intr-un pustiu.

Ai venit, grabita si agitata
melancolica tu asteptai...
ganduri reci intortocheate,
ochii in lacrimi iti sedeau.

Plecasem trist spre casa mea
dar gandul imi era la tine,
visul meu, aripi nu avea
dar gandul ma ducea la tine...

luni, 17 noiembrie 2008

Conceptii

Cum sa le acord incredere
acestor necunoscuti
ale caror gesturi
inspira numai dispret?
Acesti oameni
iesiti din drojdia societatii?
Acest vid
ce-mi implineste anxietatea,
aceasta liniste deplina
ce-n suflet ea domneste,
aceasta singuratate
de om sacru meditand
la soarta universului
lui Hawking,
acest gest
facut spre lumea ce de sus priveste
de ganduri macinate
la un univers dinamic...
Einstein cate lucruri minunate
au putut rosti buzele tale...
probleme si teorii
ganduri si cuvinte memorabile...
As vrea sa stiu
ce a gandit Dumnezu
inainte de a ne crea,
inainte de a avea acest gand
as vrea sa stiu totul inainte de toate...
Hawking tu posibil sa fi ajuns pana acolo
dar suferinta ta purtata-n suflet
te-a facut un om puternic.

Uniti prin degete

Mergand singuri printr-un sir de stele
clatinati de gandurile care ne-au rapus
amurgul noptii ne inunda ochii
si lacrimile noastre ce au curs...

Toamna. O ceata deasa imi strapunge gandul
si frigul noptii ma alinta dur
privesc in noapte, privesc la tine
al tau trup, tu-mi apartii...

Ochii tai privesc la mine
vad doar un chip pierdut,
un trup launtric, vise pierdute
ganduri inodate in amurg.

Pierduti in noapte, in frigul toamnei
ne plimbam intr-un pustiu
pasim timizi ne prinde veacul
dar de mana nu ne despartim.

duminică, 16 noiembrie 2008

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

15 Noiembrie 2008

Astazi aniversez 1 an de blog. Imi aduc aminte primul post, parca ar fi fost ieri. Citisem o carte crestina, mai mult era o brosura putin mai groasa...Titlul ei ma atrase pentru ca toti ne punem intrebari. Ii spunea "Intrebari esentiale" o citisem si ii facusem un rezumat mai pe scurt dar totusi lung.
Timpul trece si habar nu am in ce fel m-am schimbat intr-un an de zile, nu stiu daca sunt mai bun, mai rau, mai zgarcit, mai darnic, nu stiu daca iubesc mai mult, daca am acest curaj al iubirii...Foarte mult timp mi-l petrec singur si am timp sa ma gandesc la persoana mea dar fiind mereu Eu nu stiu daca observ vreo schimbare. As vrea sa fiu mai bun, mai intelegator si as mai vrea o lume pustie ca-n "I am Legend" doar ca in loc de caine as prefera o Ea...
Acum totul trece si chiar si aceste clipe, aceste minute si secunde, ii cert ca nu le voi mai intalni niciodata, aceasta zi mohorata si tot ceea ce va urma va fi trecator. Noi, vom trece si noi dar vom fi ca si pietrele de pe fundul unui rau, ele trec stand pentru ca unde-i apa macina tot in urma ei...asa suntem si noi, trecem stand si timpul ne macina.

vineri, 14 noiembrie 2008

Noapte de dragoste

Din orgasm in orgasm
traversai multe tinuturi,
multe anotimpuri,
multe mari...
Ai cunoscut furtuni si adieri,
rafale si brize...
Erai ca si vasul
cu calele pline
care se apropia de port.
Erai cuprinsa de extaz
de dragoste deplina,
de o lumina oarba
a unei lumanari topite...
De sentimente profunde
de ganduri
si
vise ne mai intalnite,
de atingeri usoare, fine, iubitoare
si toate acestea
intr-o seara de noiembrie
lasata in amurg
cu o luna pierduta
prin ceata norilor,
cu un vant ascutit
ce-ti crapa buzele si chipul
si in curand iubito
seara se va sfarsi,
va veni o dimineata
si in ganduri vom muri...

miercuri, 12 noiembrie 2008

Momente...

Cantam privind in infinitate
si zaream un chip indelungat,
acea comoara pusa la o parte
acel chip de neuitat...

O privisem cateva clipe
si prin gand ea imi trecea
imi facea sangele sa-mi curga
si pometii m-i se inroseau.

Era atat de diafana, atat de delicata
cu o fata atat de anonima
cu ochii atat de lipsiti de expresie
incat pareau aproape transparenti.

Vroiam s-o strang la piept
s-i cant, sa-i spun ca o iubesc
dar gandurile care ma framanta
ma tin departe de tot ce-i omenesc.

luni, 10 noiembrie 2008

De la melancolie la razboi

Stare de nebunie, melancolie si disperare
imi cuprinde starea si vise neprevazute,
ma tot gandesc la viitorul meu mormant
si ma uit la sufletul meu naprasnic...

Lucruri mici ma fac sa plec departe
cu gandul intr-o lume sa vad doar pace
sa nu existe teama de singuratate
o viata-n care sa nu fie razboaie.

Privesc timid lucruri ce ma inconjoara
la o lumina oarba de un bec amenintator,
privesc prin sticla vitrinei bibelouri moarte
si jucari de plus ce nu-mi mai vorbesc...

Americani detasati in orientul mijlociu
mercenari instruiti au mers ca sa omoare
suflete timide, nevinovate pier fara suflare
si zambete inalte pe chipuri stau s-apara.

De ce razboi? De ce nu pace?
Oameni morti, copii fara suflare
parinti disperati de pierderi amare
si copii intristati in lacrimi amare.

Cu pusti in mana, gata sa omoare
copii mercenari, criminali peste hotare
razboaie dure duc pana la capat
dar razboiul rece abea sta sa apara.

Ganduri de toamna (melancolice)

Nori mohorati in trista lor prezenta
si capabili de orice razboi,
ingandurati asteapta timpul asteptarii
sa-si revarse energie peste noi.

Pomi batrani, acoperiti de umbra norilor
tremura in frigul ce-n toamna se lasa...
frunze zburatoare calatorind in voia lor
si triste vieti cantate de corul codrilor.

O frunza inecata intr-o balta cu noroi
se plimba solitara in voia vantului,
tremurand in noapte in vazul tuturor,
dezbracata stand, meditand la soarta ei.

duminică, 9 noiembrie 2008

Prin lentile

Prin ochii mei vad aceleasi clipe
triste, grele inversunate-n ceata
acele vise spulberate-n vanturi,
prin ochii mei te vad in ceata...

In amurgul serii cand toti apleaca capul
in cantecul asteptarii goi privind in noapte,
in cantul norilor plin cu lacrimi inghetate
in amurgul noptii cand plang spre dimineata.

Plec capul dar ochii ii tin deschisi
privesc in taine, pe chipul tau senin
ma uit spre buzele care inca ma tin in viata
acel citit al buzelor ce-l privesc in ceata.

Acea privire lunga ce o arunci cu drag in noapte
ma privesti cu greata ca-n visele noastre
dar ochii mei iubito te vor mult mai aproape
si trupul meu fetito te vrea cu drag la noapte.

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

"Those promises, those perfumes, those infinite kisses, will all be born again."
(C. Baudelaire)
"The night is silent, and in its silence, dreams are hidden."
(K. Gibran)
"Oh, truly love me! Oh murmum words of fire!"
(J. Keats)
"Love doesn`t make the world go round. Love is what makes the ride worthwhile."
(F.P. Jones)
"One kiss and love ignites at once."
(Anonim)
"If you gave me all the kisses in the world, they would still be too few."
(S. Properzio)
"The truth of friendship is as sacred to me as the sanctity of lifelong marriage."
(K. Mansfield)

luni, 3 noiembrie 2008

Refugiat in ganduri

Stand ingandurat intr-un colt de camera
Si privind cu teama "Demiurgul cel rau"
Privind in sufletul, frant de oboseala
Si clipele tarzii ce trec fara intrebari.

Privindu-mi reflexia intr-un geam ingandurat
Si-mi priveam cu greata faptele trecute,
simteam, acele pete, murdare si ne curate
acele urme, pierdute clipa dupa clipa.

Priveam la ceas tacut, priveam in disperare
nu stiam ce-i de facut, cuvinte fara silabe
oftat dupa oftat, ganduri planse intr-o doara
ganduri intunecate in mintea mea domoala...

Prin geam priveam, vremea crunta de afara
priveam uimit frunzele inecate-n ploaie
as vrea sa fiu si eu, o frunza calatoare
sa zbor in adiere sa mor in neant de toamna.

As vrea sa fiu calcat de gandurile tale
sa fiu incoronat cu amagirile tale
sa pot suporta durerea ce sufletul ti-apasa
sa pot sa mor in noaptea gandurilor tale...

Soptit vorbesc, cu lacrimi care-mi curg obrazul
le sterg domol, dar lacrimile incep sa doara
sunt calde si tulburi ca si vremea de afara
triste plang si ele in agonie si speranta.

duminică, 2 noiembrie 2008

Scurt si violent

Suferinta da greutate
gandurilor mele
si le impiedica
sa se transforme
in ceva frumos...
Astfel, suferinta
imi inspira
o parte a amagirilor mele,
o parte distrusa in viata mea,
un moment neasteptat
in visurile mele
si clipe transformate in real
din vorbe aruncate-n vant...
Judec bine aceste momente
as fi preferat
sa nu fie nimic,
traiesc cu spaima,
o viata ma inconjuara
si trist ma uit in acest trecut.
As vrea acuma sa inchid ochii
sa ma trezesc, vazandu-ma rapus
sa nu mai fiu in trupul vesnic
ca tot ce fac, e un nimic.
Blestemat sa fiu
om al necredintei,
alungat de pe pamant
sa cant durerea unui suflet
sa-l alint, sa fiu rapus.
Acum sfarsesc aceste versuri
si plec in lumea mea,
in lumea plangerii
unde trupul n-are suflet,
unde ascult
sunetul acustic ...

Sunt satul sa fiu eu

Sunt satul sa fiu eu,
imi repet, atunci cand aspir
si fug
de mine insumi,
iar cand o fac
in mod irevocabil,
ironia vrea sa comit
un act
sa ma regasesc,
sa devin eu insumi
in chipul absolut.
In clipa cand imi curm zilele
recad in fatalitatea
de care am vrut sa scap,
sinuciderea nefiind decat triumful,
sarbatoare a acestei fatalitati.
Sunt nopti
cand viitorul e abolit
cand din toate-mi mai ramane
doar aceea pe care o aleg sa nu mai fiu.
Daca as putea sa-mi deschid firea
sa fiu orisicine...
Daca as putea sa ma agat de vocabula magica...
Daca as avea senzatia
ca am lasat in urma
faza intrebarilor si ca in sfarsit
am gasit solutia oricarui impas...
A sinuciderii,
a plecari din aceasta dimensiune
as pune punct gandurilor magice
ce mi-au pus presiune
in calea in care eu am pasit
si-n drumul vietii
care va avea o cotitura macabra
in viziunea mea
de ochii de pisica,
de om anxios
si visele s-ar indeplini
doar in ideea de...
sa nu mai fiu?
Am atatea motive
de a ma suprima
pe cate sunt
de a continua...
Nu exista nimic mai profund
decat dorinta.

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Oriana Fallaci - Letter to a Child Never Born


   Era gravida dar se despartise de iubit in momentul in care i-a zis, el i-a cerut sa faca avort. Nu-l asculta, el vroia doar sa scape. Cateva saptamani are un monolog cu copilul, in care ii spune prin tot ce ar trece daca s-ar naste. Nu ii spune ca nu l-ar avea pe tata alaturi, ci ca oamenii nu vor fi ca el, ca va suferi si ea nu poate schimba asta decat neaducandu-l pe lume. O carte minunata, mai putin sfarsitul...

"Viata nu are nevoie nici de mine, nici de tine. Tu esti mort. Acum mor si eu. Dar nu conteaza, pentru ca viata nu moare."

De ziua lor

Ati fost candva
persoane fizice
dar au curs
in urma voastra,
lac de lacrimi,
zile nepatrunse
si ganduri rupte
de realitatea noastra.
Ati plecat
undeva captivi
in libertate
si ati lasat
totul pe acest taram
au curs lacrimi
triste si incruntate
si visele noastre ce s-au frant.
As vrea acum
sa te ating nefiinta
sa stiu ca esti
existi undeva
dar noi aici
de 1 noiembrie
va spunem tristul
"La multi ani!"

joi, 30 octombrie 2008

Amintiri din copilarie

Cand eram mic
ma jucam...
trist aruncam
privirea de pe geam,
trist ma jucam
cu soldateii pe trotuar
si trist plangeam
cand loveam
masinutele de geam.
Dar micut fiind
eu plangeam
in tristetea mea
de copil bolnav,
radeam cat radeam
dar radeam pana
lacrimi imi dadeau
si de lacrimi ma stergeam
cu mainile muradare
ma manjeam...
dar acum am inceput sa cresc
si nu mai plang
ca un copil ceresc,
plang cu lacrimi reci de viata
care ma fac sa amutesc,
ma tin legat in lanturi proprii
nu legat de stalpii societatii
si acuma cand sunt mare
nu mai plang pentru ca ma doare,
pland de durere sufleteasca
nu de palme cazute-n ceata
acum sufar dupa tine
nu mai sufar
dupa mine...

marți, 28 octombrie 2008

Moartea lui EINSTEIN


   Einstein a murit la Princeton Hospital pe 18 aprilie 1955. Creierul si ochii sai au fost prelevate si pastrate pentru cercetari. Anatomopatologul Thomas Harvey a relaizat autopsia sa si fara permisiune i-a prelevat creierul si l-a pastrat. Un alt anatomopatolog i-a prelevat ochii cu permisiunea directorului spitalului.
   Dupa moartea sa Alber Einstein a fost incinerat. In 1985 (cand m-am nascut eu) intr-un articol dn Experimental Neurology s-a afirmat ca creierul lui Einstein avea un numar peste medie de celule gliale (care alimenteaza neuronii) in regiunile din emisfera stanga despre care se presupune ca sunt raspunzatoare pentru capacitati matematice si lingvistice. Cercetatorii au comparat creierul lui Einstein cu creierele pastrate de la treizeci si cinci de barbati si cincizeci si sase de femei, despre care se stia ca atunci cand au murit aveau o inteligenta normala. Au aflat ca in cazul lui Einstein, regiunea creierului despre care se crede ca este legata de gandirea matematica – lobul parietal inferior era cu 15% mai mare pe ambele laturi, decat creierele normale.
   Corpul lui Einstein a fost transportat la Mather – Hodge Funeral Home din Princeton si incinerat la Trenton in ziua mortii sale. Cenusa a fost imprastiata intr-un loc necunoscut de catre doi prieteni Otto si Paul. Ultima persoana care l-a vazut pe Einstein a fost asistenta medicala Alberta Rozsel...

sâmbătă, 25 octombrie 2008

Photo...black & white




   Am facut azi cateva poze in pauza cititului intr-o cafenea, alaturi de vecinul meu drag, am incercat un alb - negru mai convingator si din pacate una din ele a sfarsit prin a fi vignentata dar sa sti Andreea ca nu a fost cu intentie, vroiam altceva sa fac si cand am apasat UNDO a iesit cum nu-ti place tie...

De moment

Calduros
acest scaun
acoperit
cu o carpa
de culoare
anxioasa,
acest loc
unde
unii fumega de placere
si-mi tulbura mie
gandurile,
unde Dani acol-citeste
si eu ma afund
in ganduri,
unde unii stau
atarnati de un
moment vitreg,
unde altii
isi fac planuri
pentru anul nou
si unde eu
gandesc cu pixul
pe hartie
ascultand fundalul
unde-mi canta jazz-ul...

Atingandu-te

Atingandu-ti parul
parfumat
de parfumul florilor albastre
ca un azur
al cerului indoliat
alunecand in inimile noastre.
Atingandu-ti haina
fina ca un
vierme catifelat... (de matase)
Atingandu-ti chipul
pometii tai timizi,
rosii si calzi...
Atingandu-ti trupul,
trupul tau
aruncat
in singuratatea
ochilor mei caprui...
Atingandu-te
cu toata fiinta mea,
acoperindu-te
cu tot trupul meu
si iubindu-te
ca-n prima zi
a intalnirii noastre...
atingandu-te...

Albert EINSTEIN

-O ora petrecuta in parc pe o banca alaturi de o fata frumoasa trece ca un minut, dar un minut pe o plita incinsa pare o ora.
(Explicatia relativitatii data de Einstein secretarei sale, Helen, pentru ca ea s-o transimta publicului larg.)
-Ce am de spus despre cartea asta poate fi gasit in carte.
-I vill a little t`ink. [Freau un pic de ghindit.]



sursa: Albert Einstein "Cuvinte memorabile"

vineri, 24 octombrie 2008

Povestea unei flori

   A fost odata o floare, plina de iubire, tanara, singura in proriul ei ghiveci, dar intr-o zi cineva a smuls-o si din acel moment ea a incetat sa mai respire curat...
   Tu cand ai o floare ce faci cu ea? O calci in picioare? O pui jos si o strivesti? Eu nu, eu nu fac asta, nici nu as putea sa ma gandesc la asemenea lucruri care nu sunt omenesti, daca tot vrei sa omori, ucide un om, un om rau daca ai curaj, nu o floare care atunci cand o ai in mana o arunci pe jos si o calci, o floare care nu are nici o aparare...pune-o intr-o vaza, vorbeste-i frumos si dai apa atat cat are nevoie, poarta-te frumos cu ea, arata-i ca o iubesti, va simti cu siguranta nu fi badaran, nu fi nesimtit, arata-i afectiune, arata-i tot ce ai tu mai bun ca sa poata sa infloreasca, sa poata sa-si deschida petalele ei luminoase si pline de viata, arata-i tot, tot ce ai tu mai bun in tine...
   Pacat, multi dintre noi nu fac ceea ce ar trebui in viata si se insoara doar pentru sa aibe ca cineva sa le faca mancare, sa le spele, sa faca sex atunci cand vor si sa nu umble sa-si caute si chiar cel mai trist lucru sa-si loveasca violent sotia...mai bine ti-ai da cu capul de pereti sa simti si tu durere nu sa dai intr-o fiinta delicata, fina, suava, sumisiva asa cum sunt florile de pe pamant...

marți, 21 octombrie 2008

Vom fi candva un noi?

Privirea ta ascunsa de ochii mei pierduti
ma uitam la ei, priveam in necunoscut,
dar tot ce mi-ai lasat pe chipul meu strain
as vrea sa pot uita ganduri reci pierdute pe pamant.

Nu pot sa inteleg de ce ai fost pierduta?
in acele clipe cand eu sopteam ascuns,
cantam in intuneric sa nu ma vezi rosind,
dar respiratia mea grabita ma dadea de gol sublim.

Iubito, intelege ca te iubesc nebun
căci fara tine sunt copilul ratacit,
tu imi dai putere sa merg si sa traiesc
sa fiu un om puternic, sa lupt ca te iubesc.

Dar eu plutind in vise prin norii dragostei
ma gandesc la clipe la tot ce m-a ucis
ma uit la tine mandro, imi zic ca sunt nebun
privesc frumos la mine, vad chipul tau plapand.

Anii trec, trec si totul este scrum
poate intr-o zi ne vom gasii
raza din noi e tot cea mai ramas,
priveste spre cer si raspunsul il vei vedea.

O clipa neuitata in gandurile noastre
vor fi vesnic purtate in inimile noastre
dar noi iubito oare: vom fi candva un noi?
si gandul ma apasa, ma ucide-n somn...

Mereu in toamna...


In acest sezon, simt cum incepe toamna,
simt racoare ei, ce-mi strapunge palma
simt acea adiere, de vant calator
si vad acele frunze, cum mor linistitor.
Mereu in toamna...

Privesc acei nori, incarcati cu lacrimi amare
negri, cenusii si totul este-n toamna
dar lacrimile cerului, se abtin din planset
dar pomii rataciti de vara, bufnesc in planset.
Mereu in toamna...

Anotimp perfect, pentru stare de melancolie
sezonul perfect pentru clipe-n poezie,
nopti superbe, de vant si adiere
si gandurile mele ce-n ganduri se vor pierde.
Mereu in toamna...

Pasi repezi, grabiti prin trotuare false,
priviri marete, in jurul pomilor din toamna,
zambete sincere aruncate de pe chipul meu...
imbratisari inmiresmate pe trupul tau...
Mereu in toamna...

duminică, 19 octombrie 2008

Prin mintea mea

Inlacrimat privesc natura
acele frunze, moarte in tarziu
acele drumuri, acoperite-n noapte
de culoarea frunzelor, triste la pamant.

Dar eu calcand usor prin lume
prin multimea, ce parcu l-au stapanit
acei copii, micuti, veniti pe lume
ce striga si ofteaza, este noul inceput.

Trecand usor, visand la clipe,
la clipele ce-n urma le-am lasat,
dar eu mereu le port cu mine
ganduri, ce-n mine ele-au stat.

As vrea sa pot privi trecutul
sa pot sa stau, langa mana ta
sa pot sa-ti simt, fericit obrazul
cel care candva era in palma mea.

As mai vrea acum fata frumoasa
sa-mi deschid ochii, sa te pot vedea
dar visul meu e paradoxul vietii
si singur stau in sinea mea.

Oh! Doamne, cate ganduri amortite
ce in mine, ele ma stapanesc;
de ce prin clipe trece omul?
visam mereu la ce-i mai greu.

Photo



sâmbătă, 18 octombrie 2008

Reverie

Ma uit prin zare, printre frunze
nu vad decat, acelasi chip,
acelasi chip ce-l porti iubito
dar tu, tu ai plecat de mult.

Photo





Flowers (Photo)



vineri, 17 octombrie 2008

joi, 16 octombrie 2008

Pe scaunul de veghe

Ascuns, intr-un decor dalb
si ma gandesc ca un nebun,
zambesc fortat, ascuns in clipe,
triste ganduri, amortite...

In noapte, in liniste deplina
asezat, la o masa veche
privesc ceaiul cel fierbinte
si pixul meu ce scrie-n versuri.

Cu gandul, dus departe
la amintirea ce a trecut,
dar totul, totul este farmec
ca si sunetul de saxofon profund.

Inecat in versuri proprii
Ce ma sfarteca, ma tin legat
acele ganduri zac la tine,
esti de neuitat...

Intorc pagina in viata,
numele tau este scris in ea,
ii scris cu viata, colorata
cu patimi dulci de neuitat.

miercuri, 15 octombrie 2008

Promenada bizara


Privindu-mi varfurile pantofilor
si lovind agale printre frunze,
merg gandind prin parc botanic
singur, printre crengi si frunze.

Sentiment de dragoste de toamna,
plimbari, in noptile pustii
nopti de toamna, reci ploioase
ganduri...ma invinetesc de frig.

Intr-o margine de strada
zac popoare de frunzis,
acele vieti, ce-n vara au culoare
dar se pierd toamna-n pustiu.

Vin cantand, vrajitori spre dimineata
si aduna ce noaptea a lasat...
aduna frunze cazute-n noapte,
covorul galben, ce m-a impresionat.

marți, 14 octombrie 2008

Clipe zilnice

Visez atunci cand merg pe strada,
cant atunci cand ma trezesc,
zambesc cand totul mi se pare...
plang cand ma gandesc la chipul tau.

In hohot rad cu lacrimi fericite
atunci cand stiu ca pot zambi,
dar chipul meu e masca fericirii
Visand mereu cu ochii inchisi.

Cu glasul tau ascult tacerea,
tacere ce pe mine m-a atins,
in ochii tai, vad mangaierea
o iubire fara sfarsit...

Povestea mea ii veche indoliata
a murit odata cu al meu vis,
dar timpul le va rezolva pe toate
si cantul meu va fi de nedescris.

duminică, 12 octombrie 2008

Intrebandu-ma?

Eu? De ce
mereu
ma bantuie un gand
infumurat,
un gand lipsit
de biruinta,
o lacrima
ce-n urma a lasat
triste
amintiri tacute?
De ce in urma mea sunt lacrimi,
decor ud
de plangeri amortite,
vise albe, soapte ascutite
si triste lacrimi
orfane spovedite.
Acelasi eu...
acelasi gand obraznic,
aceleasi ganduri,
cuvinte inselate...
De ce eu?
Mereu privesc tacerea,
privesc linistea,
ascultand
amorteala
gandului
ce-n trup
ma stapaneste,
gand inlacrimat
de lacrimile
ochilor
ce pe tine te-au vazut...
De ce ma uit la tine
si te vad a mea?
De ce ma plang de tine
si plang in supararea mea?
Cuvinte spuse
increzator de mine,
singure
in vorbe,
goale in pasiune.
As vrea
sa fug
in lumea-n care
tu traiesti,
sa fiu cu tine,
in clipa-n care
tu vei plange,
sa pot strang la pieptul meu
lacrimile tale
ce ma vor plange.

marți, 7 octombrie 2008

Impotriva noastra

Murim traind
si traind murim
in somnul nostru rece,
dusi in neant
dusi in pustiu
acolo Dumnezeu vorbeste.
Amurg, lacrimi, agonie
si extaz
inotam in sange rece,
in viata noastra
ce-i un calvar
si timpul nostru trece.
Cat timp a mai ramas
in viata mea pustie?
Cate ceasuri se mai scurg,
adulmecati de
vise...?
Ganduri acre si gretoase
ce-mi stapanesc gandirea,
vise negre
infumurate
imi cladesc privirea.
Oameni albi
cu gandul rece,
ca de mercenari nebuni,
lovesc cu pietre,
lovesc prin vorbe
aceiasi oameni prosti, nebuni.
Nu le pasa
de gandul nostru,
ne strivesc
doar din priviri,
ne vor in lumea
lor concreta
plina de copii nebuni.

duminică, 5 octombrie 2008

Posedat melancolic

 Prin ascendenta sunt crestin, prin cetatenie roman, iar prin natura o fiinta umana si nimic mai mult, dar poezia mea este culoarea tristei profunzimi a sufletului sfasiat de o dezintegrare cenusie, de culoarea melancoliei si culoarea inecului...
 Exprimandu-ma, citez despre existenta firii mele, o evocare a starii de agonie in neant...

.

"Fericirea este, dar nu exista!"

"Un ganditor n-are drept sa se contrazica mai mult decat viata!"

"Apa are culoarea inecului!"

Narcisist

Obsedat de mine insumi,
sunt un egoist,
un univers parasit de stele,
sunt un egoist...
Eu nu sunt trist,
ci lumea toata-i trista-n mine
si imi face poezia
un plus de suferinta.
As vrea sa fiu mangaiat
de maini prin care pot strecura timpul
sau plans de ochii smulsi
dintr-un Paradis launtric.

vineri, 3 octombrie 2008

Azurul mintii

Solitar stau si gandesc
cu gandul indreptat la tine,
cu vise albe, ganduri negre
ce-mi amintesc de tine.

Captiv in urma zilelor trecute
si pasind in timpul tau,
gasind aceleasi clipe frante
ce mi-a patruns calea mereu.

Crezand ca totul e un farmec
si asteptand ziua de azi,
privind in ochii tai frumoaso
privesc chipul solitar.

Starea ta emotionala
ma face sa gandesc nebun,
ma tine strans, ma leg de-o viata,
ma faci sa te iubesc mai mult.

Ma uit la tine si-ti privesc iubirea
te privesc neincetat,
te vreau in viata mea fetito
sa-ti daruiesc iubirea mea.

Fara cuvinte nepricepute
ma uit spre cer si ma intreb:
Aceste versuri nerostite
ti le voi rosti in veci?

Tarziu in noaptea inlacrimata
ce-mi plangea cu stropi de ploi,
imi canta muzica naturii
imi spune in cuvinte noi.

Alergand de gandurile mele
incerc sa uit tot ce a fost,
incerc sa merg spre drumul vietii
sa pasesc, sunt singur calator.

Ma uit in spate peste umar
si fugind eu te privesc,
ma uit in ceata de lumina,
printre lacrimi te privesc.

Dar gandul tau subtil asteapta
sa te parasesc in zori,
sa plec in lumea ce asteapta
sa ne vada calatori.

Plang, ca un copil pierdut in noapte
si respir cu greu oftand
dar gandul meu la tine se indreapta
si fara tine sunt un gand.

Un praf din stele, o aripa infranta
un vis pierdut si efemer,
o agonie in trista-mi viata
ce paraseste trupul meu.

Legat in lanturi, pus la arest
aruncat in vidul vietii,
cant captiv, in propria-mi viata
ce ma va purta mereu.

Poezie melodioasa imi sopteste gandul meu
Poezie, versuri albe ce ma va iubi mereu.

miercuri, 1 octombrie 2008

La multi ani!!!!!!

 In urma cu mult timp am descoperit o persoana, o persoana extraordinara in care domneste un suflet cald, cuminte, increzator dar nu am mai prea tinut legatura din cauza programului prea incarcat din partea amandurora...Maine, mai exact peste cateva minute ea va implini 21 de ani, ma laud cu ea pentru ca este nepoata regretatului PITTIS...a murit si ea odata cu el, dar ochii ei inca sunt larg deschisi, larg intr-o poezie launtrica, intr-o melancolie trista, intr-o viata complicata si dureri apasatoare, dar increzatoare.
 Ani, LA MULTI ANI!!! Dumnezu sa te binecuvinteze in ceea ce creezi cu mintea ta si cu tot farmecul tau de a fi...
 

marți, 30 septembrie 2008

Vinovat

Singur, in bezana camerei ascunse
stau si meditez la suflete pierdute,
ma gandesc la ea, ca-i departe sora
ma gandesc la el, ii departe vena.

Aceleasi zile negre, ma cuprind in zori
uitandu-ma-n tavan, acei pereti goi
aceleasi sentimente, profunde de isterie
aceleasi ganduri acre, inecate-n soapta.

Stau si ma gandesc, ma uit intr-un decor
in bezna si amintiri privesc peretii goi...
acelasi glas profund ce-mi stapaneste viata
aceiasi ochi caprui, ce-mi lacrimeaza fata.

Dependent de otrava ta fetito,
am incercat sa ma tin drept...
dar serul tau da dependenta
ma tine strans, pe scaunul meu.

Ma zbat in viata si-n libertate
mergand pe strazi pustii cantand,
pasind agale, pasind cu viata
dar cantul meu, e funeraliu stins.

Departe sunteti voi, teme iubitoare
cu o viata neagra, patata cu cerneala
as vrea sa fie alba, alba ca un crin
dar gandul meu launtric, inconjurat de spini.

Uitandu-ma in ore, ma uit trecand cu ochii
si timpul trece tare, trece singuratic.
Dar voi sunteti departe, ma-ti parasit major
dar visul meu albastru, va fi un cer de dor.

Iubesc distanta noastra, iubesc aceleasi flori
urasc teama ce-apasa, distanta dintre noi...
 

sâmbătă, 27 septembrie 2008

Inselator

Ascultand in prag cum canta,
Cum soptea acele ganduri,
Dar tu, cu mana ta dezmierdatoare
Ma atingi, ma mangai fara-ncetare.

Inconjurat de chipuri albe
Si privit, ca un necunoscut,
Te invit fetito in lumea alba
Al gandurilor ce-n mine au stapanit.

Un gand de veacuri, stapanit in mine
Singur, parasit, ca raposatul in sicriu
Respir nostalgic, aceste cuvinte
Lasat, dus, in acest pustiu...

Privesc rece tot ce-i viata
Ma uit la mine si imi zic:
Dar tu fecior ai lumea intreaga!
Zambeste, poate fi un inceput.

Triste lacrimi patinand obrazul
Lasand urme ca un melc,
Acelasi gust amar de lacrimi
Ii simt gustul sufletului meu.

miercuri, 24 septembrie 2008

Trooper

Trooper au terminat inregistrarile la noul lor album. Desi 2008 a fost un an plin, cu multe concerte si aparitii in media, membrii Trooper au lucrat in paralel la un nou album, cel de-al patrulea din cei 13 ani de cariera.

Finalizarea albumului a fost facuta de Aurelian Dinca, unul din chitaristii trupei. Balaurul, asa cum ii spun prietenii si fanii, a hotarat ca este momentul ca lucrul la album sa treaca pe primul plan si s-a inchis in studio timp de 3 zile. Izolat de prietenii sai si de restul lumii, Balaurul a cautat tonuri pentru fiecare instrument in parte, s-a jucat cu compresoare si equalisere, pana cand toate piesele au sunat asa cum trebuie.

La iesirea din studio, cu o barba de trei zile si evident epuizat de munca si nesomn, Balaurul a zambit fericit ca si-a indeplinit misiunea si a dat vestea buna celorlati membri ai trupei: "Gata, avem albumul!".

Urmatoarele luni vor fi dedicate productiei albumului, filmarii unui videoclip si bineinteles, lansarii albumului.

Intre timp, pe www.trooper.ro, a fost postat materialul "O zi in cinci minute", cuprinzand povestea concertului Trooper din deschiderea concertului Iron Maiden de la Bucuresti din aceasta vara.

Trooper este cel mai apreciat grup de hard'n'heavy din Romania si a cantat pe 4 august in deschiderea concertului legendarei trupe Iron Maiden de la Bucuresti. Concertul a marcat si inchiderea turneului national de aniversare a 12 ani de activitate a grupului, „Trooper 12 ani- Amintiri". In septembrie, Trooper a sustinut primul sau concert in afara tarii, la festivalul international al motociclistilor de la Veliko Tarnovo (Bulgaria).

Cele mai proaste 20 de piese rock...

Revista Mouth Shut a publicat un top al celor mai proaste peise rock din toate timpurile.

Daca restul pieselor sunt alese subiectiv, si desi autorul articolului isi motiveaza
alegerile, nu intelegem cu poate totusi o piesa precum Stairway to Heaven de la Led Zeppelin sa prinda o pozitie in acest top (!).

Va prezint mai jos clasamentul celor mai proaste melodii rock in viziunea celor de la Mouth Shut:

20. Again: Lenny Kravitz
19. Stairway to Heaven: Led Zeppelin
18. We didn’t start the fire: Billy Joel
17. Moses: Coldplay
16. Rhiannon: Fleetwood Mac
15. Ob-la-di, Ob-la-da: The Beatles
14. Horse with no name: America
13. Love me Tender: Elvis Presley
12. Dream On: Nazareth
11. Gimme All your love: ZZ Top
10. Black Sun: Soundgarden
9. Walking in Memphis: Marc Cohn
8. Wherever you will go: The Calling
7. Be my Yoko Ono: Barenaked Ladies
6. Some guys have all the luck: Robert Palmer
5. All I wanna do: Sheryl Crow
4. I would do anything for love, I won’t do that: Meatloaf
3. Hotel California: The Eagles
2. Mr. Roboto:Styx
1. With arms wide open: Creed

duminică, 21 septembrie 2008

Campanie contra accidentelor

 Un colaj de clipuri contra accidentelor, made U.K. ... nu ce-i la noi, ii cert ca-i foarte dur dar trebuie privit...Ce-i omul intr-o masina?...

Tarziu...

Ascultand in prag cum canta,
Cum sopteste acele ganduri...
Dar tu, cu mana ta dezmierdatoare
Ma atingi, ma mangai fara-ncetare.

Inconjurat de chipuri albe
Si privit, ca un necunoscut,
Te invit fetito in lumea alba
Al gandurilor ce-n mine au domnit.

Un gand de veacuri, stapanit in mine
Singur, parasit, ca mortul in sicriu
Respir nostalgic, aceste cuvinte
Acelasi gust de ceata din sublim.

sâmbătă, 20 septembrie 2008

Deliciul de a muri

Singur stau si ma gandesc
Intr-un decor cu doua scaune,
La sarutul dulce, al buzelor tale
La framantarile mele, in amurgul meu.

Plecand capul si privindu-mi glezna
Vad doar un pusti, aruncat intr-un decor
Un barbat, ce ieri era pustanul
Alergand intruna prin noroi...

Dar eu crescand, pasind in viata
Ma gonesc de timpul meu
Privesc in ceata, privesc la viata
Nu vad decat un singur dor.

Un trup in care libertatea-i mica
Si captiv intr-o speranta,
Prins in lanturi, zale inchise
Parasit, gasit in aceasta toamna.

Amurgul gandurilor ma duce-n melancolie,
Ma las parasit, de singuratatea omenirii...
Prins in lumea poeziei, in lumea disperarii
De agitatia surda din visul meu launtric.

miercuri, 17 septembrie 2008

Aimintiri apasatoare

Spalandu-mi sangele, in roua dimineatii
Ma trezesc zambind, cu ochii dulci
Zambesc la tine chip de inger,
Acelasi vis, pierdut in vis.

Atins cu degetele tale fine
Si iubind, acelasi sentiment
Incerc sa fiu in calea ta fetito
Sa fim un cer, un nor de fum.

Vreau sa crezi in taina noastra,
Sa nu te lasi, dusa de val
Sa crezi in mine si-n soarta noastra
Sa nu distrugi tot ce-am creat.

Dar visul tau ce sta sa piarda
Aceasta casa, dar tu dispari
Tu vrei sa pleci, in lumea larga
Dar eu raman, raman un solitar.

Pasesc in mersul unei umbre
Si ma prefac ca nu te vad,
Dar eu te simt, te simt la mine
Cu acelasi gand te port.

Prin plansul norilor dispar,
Ma duc, in gandul mortii
Ma las purtat in agonie
Si ma duc in chinul vietii.

Pasesc in toamna si aud
Cum totul suna a rece,
Ma uit in sus, privesc spre drum
Si pretuiesc un strop al vietii.

Acum sfarsesc calea gasirii
Si ma duc in somn de veci,
Ma duc cantand, ma-ndrept in umbra
Si m-ascund in gandul meu.

luni, 15 septembrie 2008

Soptind cuvinte...


Asculta-ti inima iubito
si incearca sa fi tu,
asculta-mi glasul meu iubito
si incearca sa fi tu.
Privesc cu ochii, inlacrimati si tulburi
privesc, ai tai ochii caprui
te vad pe tine cu chip de inger
Si vreau sa-ti cant, ca si canarul sfant.
Ca-n strofele lui Pittis
Sa ma intelegi ca te iubesc,
Sa te ating, cu pulsul vietii
Sa te alint, cu visul meu.
Oh, Doamne cate versuri inlacrimate
cate strofe de argint,
cate versuri spulberate,
pentru acelasi gand sublim.
Tu, fata draga mie,
cu ochii tai mici pierduti,
privesti in zare, privesti in lume
Si-mi rostesti cu glas tacut:
Tu iubite, al meu suflet
Esti toamna mea, ce-mi umple viata
Esti ploaia care ma unge dimineata...

Frunza


Frunza galbena solitara-n lume,
ratacita-n noapte,
in noaptea fara nume
cazuta, intr-o margine de balta
si pierduta, intr-un inceput de toamna.
Ea imi spune venirea toamnei
imi spune cu glas soptit,
se pierde, in timiditate
si se preface ne simtit...
Privesc in gol si ma intreb:
Cate frunze se ratacesc?
Cate ape se-nveselesc?
Doar atunci cand este greu...
Dar eu cant privind la ea,
Ma intreb: ar mai ploua?
Sa fiu si eu pierdut ca ea
Sa fiu gasit, de mana ta...
Frunza galbena solitara-n lume,
pierduta, fara rost in lume
zacuta, fara glasul verde
imbracata in haina ruginie.
Tremurand, in seara stropilor de-argint
pierzand haina verde,
lasand in spate, vocea tacerii
si pierduta-n toamna in voia pierzarii.

Iubesc...


Iubesc toamna,
iubesc totul atunci cand este ud,
iubesc frunzele ruginite
ale copacilor centenari...
Iubesc acel cantec
de stropi cazuti in strada,
iubesc acele balti,
ce-mi reflecta imaginea neclara.
Iubesc tulpina uda, a pomilor plansi
Iubesc acele frunze cazute la pamant.
Iubesc acei stropi,
ce se preling in soapta
si mangaie in tacere
bancile necurate...
Iubesc acel vant,
ce bate lin in frunze
Si le scutura de greata verii cea trecut
Le reinoieste prin cantul serii
Si le arunca spre pamant.
Pomi goi fara imbracaminte
Arata vestejiti, imbatraniti din timp
Dar totul e pictura
In acelasi parc sfant.

duminică, 14 septembrie 2008

Atins in toamna


Ating cu privirea, sufletul tau cald
Si-l pretuiesc, ca un talisman...
Mi-l daruiesc mie, acelasi suflet cald
Din partea ta iubito, un suflet solitar.

Pe margine de banca scriu apasator
Indur in asteptare, un inger calator
O fata minunata ce din frunze apare
Un inger calator, pierdut in zare.

Acelasi timp in toamna rece, friguros
Ma duce-n melancolie...in visul meu
Dar eu privesc spre zare, zarea frunzelor
Si astept sa apara, realitatea gandurilor.

Te-am ales cu sufletul, din miile de frunze
Te pastrez in inima, ca intr-un clasor cu timbre
Vreau ca tu iubito, sa-ti exprimi tacerea
Vreau sa-mi dai puterea, sa-mi exprim tacerea...

Ploua, peste fruntea mea plina de sudoare
Si ochii imi erau inundati, de stropi de ploaie
Plangeam cu ploaia, plangeam in natura
Si vedeam in ceata, pasii tai grabiti de lume.

Poezie

Batranii spun ca apa trece
si spun ca pietrele raman.
Dar lucrul altfel se petrece
pe vechiu nostru glob batran.
Ca piatra orisicat de tare...
se macina si trece stand,
Iar peste trista-i macinare,
doar apele raman.


                  F. Pittis

sâmbătă, 13 septembrie 2008

Glasul anotimpului


Cerul acoperit de plapuma norilor,
Imi canta prin nostalgia frunzelor...
Iar eu indur, vantul ce bate
Ma zgribulesc intr-un loc plapand.

Stau inchis in sezonul melancoliei
Si ma gandesc, la tot ce-a fost
Ascult timid, vantul ce-mi canta
Si cearta frunzelor ascult...

Inca verzi dar tremurande,
Ele striga catre cer
Vine toamna, ploi marunte
Acele nopti cu vant usor.

Corbii innegresc vazduhul
Se grabesc in somn cantand,
Dar eu privesc lumina vietii
Ce-mi sta in drum, mereu luptand.

Acea lumina patrunzatoare,
Ce lumineaza ambient frunzisul
Acele frunze cazatoare,
Acei copaci goi, muribunzi.

Lumina-mi spune in glas de toamna
Sa ma gandesc la un trecut,
Sa fiu mirele, ce toamna se insoara
Cu fata zilelor in ploi cantand.

joi, 11 septembrie 2008

Voci nepatrunse

Chinuit, aud acele voci marete
Si ma rog, sa le las in urma mea,
Ca si prada ma ascund de vantul rece,
Si ma rog, ma rog in urma mea.

Plutesc in noapte, in ganduri amortite
Si ma gandesc la fapte, la cele savarsite
Vreau sa scriu, despre chipul tau iubito
Dar nu existi, esti decorul nefiintei...

Candva voi inceta de iubirea asta rece,
Iubesc natura, dar timpul nostru trece
Privesc amurgul, ce-mi tresare amintirea
Si ma gandesc la tine, la zilele marete.

Anxios, respir cuvintele vulgare
Dar le modific, gandul iar ma doare
Dar trist sunt eu, in lumea mea ascunsa,
Ma trezesc mut, in lumea ta iubito.

Inchid ochii si ofetz tacerea,
Plec, cu gandul indreptat spre tine,
Dar tresar, la vocile marete...
Si ma trezesc, din somnul meu profund.

miercuri, 10 septembrie 2008

Va mai aduceti aminte? 9/11...2001


Atentatele de la 11 septembrie 2001 (cunoscute sub denumirea 9/11 de anglofoni) au constat dintr-o serie de atentate sinucigaşe care a implicat deturnarea a patru avioane de pasageri. Avioanele au fost folosite ca bombe aeriene; aproximativ 3.000 de persoane au fost ucise (după surse oficiale) pe data de 11 septembrie 2001. Pe lângă pierderile omeneşti, Turnurile Gemene ale World Trade Center şi alte cinci edificii au fost distruse sau s-au dărâmat parţial; încă 23 de edificii şi Pentagonul au fost afectate.

Atentatele au reprezentat primul atac important al unei "puteri străine" asupra Statelor Unite de la atacul de la Pearl Harbor, deşi cifra morţilor, aproape 3.000, o depăşeşte pe cea a atacului menţionat (2.400). Obiectivele principale erau civilii, şi nu s-au folosit forţe militare convenţionale.

La puţin timp după atacuri, Statele Unite au acuzat gruparea fundamentalistă islamistă al-Qaeda de contribuire la atentate. Acest lucru a început aşa-numitul "Război contra terorismului", care a provocat retragerea talibanilor de la guvernarea Afganistanului în octombrie 2001, dar care a păstrat implicarea saudiţilor în interesele americane. Invazia Irakului din 2003 a fost considerată de unii ca parte a războiului contra terorismului, deşi acest lucru a fost mult timp în discuţie. După atacuri, guvernul american a supus la presiune grupurile pe care le acuza de terorism, precum şi toate guvernele şi ţările pe care le acuza de susţinerea acestuia. De asemenea din cauza atentatelor, opinia publică s-a centrat mai ales pe securitatea naţională, creându-se chiar o nouă agenţie federală, Departamentul de Securitate Naţională.

 Se implinesc 7 ani, imi aduc aminte parca ar fi fost ieri. Pot descrie cu amanunte ziua respectiva, dar nu vreau sa ma lungesc prea mult. Am plans, asta stiu, iubesc America, iubesc statul american, oamenii ca traiesc acolo, nu ma uit ca-i Bush sau Clinton, nu ma uit la ce "motive" au gasit sa intre in Iraq si sa faca ravagii...sincer chiar ma bucur, nu-s mason, nu-s nazist, dar stiu un singur lucru, prin DUMNEZU un doctor american a salvat viata mamei mele in 1999 pe 7 mai...Ii un motiv tare asai?

P.S. Click aici

luni, 8 septembrie 2008

Sezonul amintirilor

Privesc fix, spre aleea fericirii
Si vad frunze purtate-n vant,
Vad cum totul, e un farmec,
Totul e un gand in parcul sfant.

Frunze ruginite parasesc copacii
Si se-ndreapta, spre sol cantand
Se indreapta incet in toamna racoroasa,
Dar pomii plang, raman dezgoliti.

Toamna vine, vara se sfarseste
Si incet ma schimb si eu,
Respir parca vocea-mi calda,
Glasul toamnei ce-l aud mereu.

Cu mintea plina de voci amare
Privesc spre sol, spre radacini
Covorul galben, de frunze calatoare
Picteaza parcul neinsufletit.

Multe lacrimi transformate-n sange,
Sau prelins pe corpul meu
Urme uscate, pete de sange
Au ramas in sufletul meu...

Dar eu privesc spre crengi uscate
Si ma gandesc la cerul tau,
As vrea ca tu, frunza uscata
Sa-mi cazi in urma, sa te simt si eu.

As privi in spate, sa te vad plangand
Sa vad cum vantul,, te adie-n soapta
Sa-ti aud glasul tau cantand
Sa vad cum totul este-o soapta. 

duminică, 7 septembrie 2008

Melancolie

 Anii trec, lunile, saptamanile, zilele, orele, minutele si secundele, totul se duce, chiar si ziua de azi cea care curand se sfarseste, cea cu care nu ma voi mai intalni niciodata...Chiar si cu acest text, chiar si cu aceste ganduri care imi strabat mintea, subconstientul...
 Traiesc intr-o stare de melancolie, nu vreau sa ies din ea, imi place, imi place singuratatea, imi place sa gandesc altfel decat o poti face tu. Da! tu, cititorule...
 Incet, incet speranta vine, soarele a inceput sa-si arate adevarata fata, sau mai pot spune, adevarata raza, a inceput sa ma incalzeasca in anumite parti ale fetei mele, sa-mi rosteasca cuvinte calde pline de pasiune...Imi place atunci cand ma trezesc dimineata si vad cum inca soarele imi zambeste-n geam, imi canta, imi sopteste...dar vreau sa inceteze, nici asa nu-mi place.
 Vreau toamna, vreau vant, vreau frig, vreau frunze sa calc pe ele, sa le aud cum imi crapa sub picioare, sa pot sa scriu, sa pot sa intru in adancul melanoliei, sa traiesc in ea si sa nu mai pot iesi, sa fiu EU, doar eu si cu mine pe o banca indepartata de lumea reala, as vrea sa fiu intr-o alta dimensiune, sa fiu intr-un viitor, sa dau de o gaura de vierme, sa ma strecor in ea, sa merg in timp sau viitor si sa patrund cu viteza luminii...

DOAMNE, INDEPLINESTE-MI DORINTA!!!

vineri, 5 septembrie 2008

Ti-aduci aminte?

Ti-aduci aminte noaptea aceea?
Noaptea-n care ai spus: Te iubesc
Ti-aduci aminte?...Acele vorbe
rostite cu un glas tacut timid?

Adu-ti aminte ca ai jurat,
Pe toate stelele din cer.
Ti-aduci aminte?...Eu n-am uitat
Atunci cand imi sopteai, un te iubesc...

miercuri, 3 septembrie 2008

Rostindu-mi

Privesc spre cerul plin de stele
Si ma uit in gol, si-mi spun...
Cate farmece, de intrebari rostite?
Nici un raspuns venit de sus.

As vrea sa fiu, cerul tau iubito
Sa ma privesti cu drag de jos
Sa fiu, steaua ta mandruto
Sa sti ca eu te voi privi mereu.

As vrea sa fiu esenta vie
De un parfum rar, ratacitor
Sa ma pierd in sanii tai iubito
Sa ma preling pe pieptul tau.

Liniste amortita, pe chipul meu ratacitor
Tacere incruntata, pe ochii mei nemuritori
Urlet sumbru, in vocea mea tacuta...Si
chipul tau, deseant in irisul meu vazator.

Voci aud, intr-un subconstient nebun
Dar vad ca sunt ratacitor pe drum,
In anxietate imi petrec placerea
Si scriu cu teama, asta-i puterea.

De umbre, vise si agonie
Ma ascund si ma feresc,
Alerg in soapta si-n tacere
Spre traiul meu ramas in veci...

Acele nopti petrecute singur
Ce ganduri, ma duceau la interes
vroiam sa stiu ca suflul moare,
Moare odata cu trupul meu...

Lupte dure cu propria-mi forta
Ma chinuiau in visul meu,
Obiecte ascutie, de propria forta
Ma strapungeau in corp mereu.

Urme, rani si cicatrice
Ramase viu pe corpul meu...
Dar ele moarte, rani deschise
As fi in viata tot mai rau.

luni, 1 septembrie 2008

Pentru ea

Vreau, sa patrund in viata ta
Sa pot intra, in mintea ta
Sa alung, tot ce-i trist si rau
Sa pot sa fiu langa trupul tau.

Bat, la fereastra ta iubito
Si te vad, visand in patul tau
As vrea sa intru, sa-ti rostesc cuvinte
Dar nu pot, voi fi increzator...

Eu, te zaresc intr-un cuvant in noapte
Te privesc, linistit si plin de dor
Vreau sa pot, sa-ti ofer in lacrimi
Acel cuvant, spus cu fiori...

Vantul bate in drumul nostru
Si ne alinta iubitor...
Ne spune rece, cuvinte calde
Oferindu-ne un adapost.

Alerg in urma ta frumoaso
Si zdrobesc lacrima ta,
Ma manjesc de dorul vietii,
Ma manjesc cu dragostea ta.

duminică, 31 august 2008

Semnal M - La fereastra ta

Traiasca Folkul, incep cu dependenta de acest gen de muzica...

Pe strazi

Copii goi, umba desculti in noapte
Cersesc la semafor, cu vocea-n soapta
Cu lacrimi in ochii, plang de durere
Si cer un ajutor, la oameni in tacere.

Pe chipul lor se vede viata
O viata trista, in urma-i ceata,
Sperante rupte din vise adormite
Chinuri fara suflet, in suflet de morminte...

Acei copii, rataciti intr-o lume mare
Plang cu lacrimi, lacrimi mult amare
Parasiti de mame, mame nepasatoare
Aruncati in strada, fara pic de indurare...

Tristi acesti copii ai strazii
Parasiti, de fericire si speranta
Cu vocea scrsnita, de plansetul durerii
Cu privirea-n vanturi, in cugetul placerii.

Tacerea

Tacerea, totul e un sarm al dragostei,
Un semn adevarat, al iubirii noastre
Un gand ce-l porti, in mintea ta deosebita
O sopata scumpa, spusa intr-o seara mare.

Vorbindu-mi in tacere, ascult vocea ta suava
Si-ti privesc mut, buzele groase ca de ceara
Parul tau, cel adie vantul, vantul sfarsitului de vara
Si pielea ta fina, neteda ca un camp de primavara.

joi, 28 august 2008

O priveam!

O priveam, incepand sa n-o mai vad
Cu ochii, inlacrimati de planset
O priveam cu drag, cu dragoste si dor
O strangeam la pipt in ganduri...

O secunda infinita, ne despartea iubirea
O stare de iubire, imi cuprindea privirea
Un moment de pace, imi recapatam puterea
Un strop de libertate, un strop de biruinta...

O taina ascunsa undeva departe
Intr-un gand inlacrimat de dor,
Un gand iubit, un gand la mine
Face din iubirea noastra, un fior.

Un strop de vis, un strop de vin
Mi-ar indulci creatia...
As fi din nou, un cavaler,
Ce-ti taie respiratia...

luni, 25 august 2008

Dorinta

Vreau putin din nimicul tau,
Vreau sarutul, de pe chipul tau
Vreau ca stropul, amintirii,
Sa-mi aminteasca de surasul tau.

Mergand, intr-o lume antica, pasind
Ascultand, vocea subreda soptind
As merge-n timpul, petrecut in gand
Sa fiu cu tine, pe o aripa de vant...

Lacrima ta, imi alunga tacerea
Plansul tau, infurie placerea
Zambetul tau, imi aminteste amintirea
Chipul tau, imi da trezirea.

Parul tau, de culoare aramie
Imi da speranta de iubire
Imi alunga-n noapte starea
Si ma face, una cu amorteala...

Tu frumoaso, cu ochii de inger
Cu un zambet de fecioara
Ma faci sa-ti cant, sa-ti spun enigme
Sa cand balade si enigem sfinte.

Inchid ochii, astept atingerea
Atingera ta, ce-n urma ai lasat
Sa simt mirosul, pielii tale
Un miros, de ochi inlacrimat.

duminică, 24 august 2008

Amaraciune

Silogismul amaraciunii, ma tine strans in viata,
Ma tine-n agonie si in neantul nefiintei,
Ma zbuciuma si ma distruge, incet in noapte
Ma stoarce de putere si de-o iubire greu puratata.

Un sfat primit, aruncat undeva departe
Un chin pierdut, o dama, ce de mult asteapta
Un strop de fericire, un strop de gand curat
Privesc pe cerul negru, cerul infumurat...

Un gand ratacitor in mintea mea obscura
Ma deprima si ma-nalta, undeva-n nestire,
Imi deprima starea si sufeltul ratacitor in lume
Ajung sa fiu copilul, vantului si anotimpului... 

Regasit in toamna, in parcul frunzelor cazute
Pe banca plansa, de lacrimile unei lacrimi
De serul timpului, ce trece, fara prezentare
In timpul serii, ce eu ma zbat prin fapte.

sâmbătă, 23 august 2008

Privindu-ma

O lume muta, privesc prin ochii mei
O lume oarba, zaresc prin ochii ei
O lume rea, ma zbuciuma-n zadar
Un trist calvar, m-arunca spre altar.

Cu gandul rece, inghetat in mine
Privesc cu nepasare, lumea ce ma minte
O vad cum trece, in zadar prin lume
Si timpul trece, dar vorba prost ramane...

Specie de natura, de om pierdut in lume
Fara sprijin, fara un Dumnezeu anume
Sta vegheaza, asupra-i minte oarba
Si omul mereu se-ntreaba: Esti acolo Doamne?

Intrebari nocturne, imi macina gandirea
Imi spun mereu in soapta si-n tacere-i lumea.
Rostesc cu vocea-mi calda, rostesc poate iubirea
Si-n visul meu cel pasnic, acolo-i ocrotirea!

joi, 21 august 2008

De ce este periculos sa vorbesti despre viitor cu o femeie?

 Pentru ca va crede tot ce-i spui.
 Cand un barbat vorbeste despre viitor unei femei, ea o ia foarte in serios si se include automat in aceasta schema, chiar daca barbatul nu i-a facut nici o propunere. Aceasta situatie este o sursa de neintelegeri, pentru ca femeia vede un contract care-i leaga, in timp ce barbatul nu vede decat o simpla conversatie.

Prezent

Privesc in fata, vad munti si ape
Zaresc in fata, sloiuri inghetate
Cuvinte rupte din cerul posomorat
Vorbe-n fata, spuse cu un gand.

Un gand, o viata, o atingere amara
Un chin, o fapta, o singura persoana
Un scop, o carte, un gand subtil
O viata buna, un gand de implinit.

Intrebari frecvente spuse cu un rost
Raspunsuri aspre, data fara scop
Mirari induplecate, de cei fara coroana
Citate spuse, de cei cu nume mare.

Suflet gol, suflet murdar de-o viata
Sta sprijinit intr-un decor...in fapta
Spune-n gand cuvinte mari de slava
Acel suflet gol, suflet murdar de-o viata...

miercuri, 20 august 2008

20.08.2008

 Iara, o schema mica si totusi buna, azi suntem in 20 august, adica 20.08.2008...daca privim data de azi este egala cu anul in care ne aflam...






                                                                   sec

luni, 18 august 2008

Fragmente

Pe cerul meu lipsit de stele
Stau privind in gol in sus,
Ma uit spre tine, dar vad pustiul
Un pustiu de sufelt si de chin.

Fragmente-n viata chinuitoare
Ma izbesc de ziduri mari,
Dureri de vise, amagitoare
Cazand in jos, ridicandu-ma-n zadar.

Un gol, un capat de lumina,
Privesc in jos si-ntreb cu ura
Cate chinuri duc in spate?
Timp efemer, ce-l duc in soapte...

In abis arunc o taina,
Un vis rece dureros
Sa plec din visul estompatic
Sa prabusesc cu chin spumos. 

duminică, 17 august 2008

Ultima noapte

Cazand, in capcana dragostei inchise
Crezand, in visul unei nopti apuse
Sperand, la viitorul meu in viata
Creand cu scop un timp si spatiu.

Timp pierdut fara folos in ceata,
Pasind in lumea neagra, ca pe apa
Afundandu-ma in agonie si-n extaz
Cercetand, cautand un loc mai treaz.

Cu vantul in fata ma zbat pasind
Contra lui cantand zicand
-Cate vise s-au spulberat in noapte?
-Cate vise s-au pierdut ca-n soapte?

Cu ochii deschisi vedeam in ceata,
Priveam spre nori, priveam in viata
Ma duceam cu-n gand departe
Meditand la fapte si rasplate...

Voci soptite in jurul mintii,
Imi soptesc sa ma arunc in gol,
Imi spun ca viata-i o agonie
Sa-mi pun capat, ar fi drept.

Apusul trist al noptii...

Iubire alba ce trece marea,
Indulcind peste sarat...
Iubirea ta, ce-n urma-i calea
Stau si plang neincetat.

Lasat in urma, fara voie
Vinovat, de timp pierdut
Stau pe calea mantuirii
Si privesc catre apus.

In nori se-ascunde soare bland
Ce trece-n noapte in nestire,
Pleaca-n incet catre apus,
Lasandu-si invitata luna plina.

In amurgul serii eu privesc,
Un soare ratacit devreme
Striga-n noapte, striga-n apus
In tainicul vesmant al serii.

Tu frumoaso unde esti?
Sa vezi, ratacirea noptii
Sa-avem o viata in hamac
Privind un cer al noptii.

O floare alba de crin pierdut
In mana ta, fina si profunda
O mangaiere dulce, un sarut
Petale albe, de crin pierdut.

Pierzarea

Cant de dorul mangaierii,
Fredonand un cant  trecut
Sunt acuma pe calea disperarii
Si te vad intrand pe drum.

Sa te salut cantand in lacrimi
Sa te zaresc, alba ca un fulg
Sa fi tu, versul rostit pe buze
Sa te alint, mereu c-un cant...

Sa-mi plangi iubito-n brate,
Sa-mi spui vorbe din trecut
Nu conteaza trecuturile noastre
Atata timp...Nu suntem in trecut!

Plangi cu lacrimi calde si amare,
Te consumi precum un fruct,
Ai vrea sa fi verde, rodiatoare
Sa te culeg din zecile de mii.

sâmbătă, 16 august 2008

Pragu De Sus - Buchet De Reverii

O piesa cu dedicatie, celei care poate s-ar simti, sau ar trebui sa se simta, asa cred eu, acuma depinde doar de ea...


duminică, 10 august 2008

Rascolesc...

Gasesc prin amintiri, un tablou murdar
Il sterg cu lacrimi, ce-mi curg de pe obraz
Il privesc cu frica, sa nu existe iar...
Si ochii tai launtrici, ma privesc cu drag.

Intr-un cufar antic, zac amintiri placute
Il deschid cu teama, de sunetul acustic
Si vad cu ochii-n lacrimi, pozele noastre rupte
Ce candva in viata, zambeau toate mute.

Totul era, in anii ce-au trecut
Si fara poze mute, am fi fost noi muti
Am trai in soapta, si-n tacere sfanta
Nu am sti ce-i viata, fara suferinta.

Gandul meu, ce dispare-n noapte
Ma duce-n timp ce te tineam in brate,
Se rupe-o lacrima si sare-n poza noastra
Si-mi aduc aminte, de vremea odioasa.

Cate lucruri am facut in doi,
Cate plante, am plantat in zori,
Cat de dulce erai tu iubito,
O viata fara tine, fara numele tau.

In vise si cosmaruri, agonie si dispret
Traiesc acum in noapte, cu stele de pe cer.
Aud cum canta greieri, timpu-l mi-l exprima
Si trupul se afunda, intr-un somn de veci.

Disperare?

E seara, aproape ora 21, un concediu pe terminate in care m-am plictisit de moarte, parca nici nu a fost. Am citit mult, trei carti intr-o saptamana si maine o termin pe a patra. Dar nu asta este important. Ce-i mai greu este ca tot singur sunt, in aceleasi situatii grele, aceleasi sentimente profunde, aceleasi imprejurari, aceiasi vreme, aceiasi oameni (nici nu as mai vrea sa fie altii), acelasi gand mereu cand ma indrept spre sala, uitandu-ma la varfurile tenesilor si numarandu-mi pasii, ascultand muzica si cascand poate cateodata din cazua caldurii...
Tot nu imi vine sa inteleg de ce? As fi vrut ca sa existe o ea, sa o alint, sa-i spun numele cu bucurie, sa-mi lumineze ochii cand o strig, sa o sarut ca si cum ar fi o parte din mine, sa-i soptesc la ureche, sa-i cant o balada, sa ma plimb cu ea si sa o tin de mana in acelasi timp, sa existe o lume a noastra, un camp al atractie, o forta gravitationala a trupurilor noastre, sa existe NOI...Dar nu exista nimica, doar visez, visez cu ochii deschisi, voi visa in continuare, sunt pretentios, nu manc din mancarea vecinului, poate ca acesta este un motiv destul de aprig si ne fiind curios de fetele care ma curteaza, am toate sansele sa raman singur.
A trecut mult timp de cand sunt singur, la inceput a fost bine, nu existau intrebari la care sa raspund, nu ma tragea nimeni la raspundere, chiar era "bine", dar acum, ii trist, din ce in ce mai trist, soarele rasare dimineata, dar pentru mine rasare degeaba, luna rasare noapte, dar rasare degeaba, soarele apune noaptea, in amurg, la asfintit, dar nu exista o stare romantica pentru mine...le fel cum toate trec, se duc, raman urme, dar ramane si un gol...
Ce-i asa de greu sa iubesti, sau sa te iubeasca cineva? Nu cer mai mult, atat, DRAGOSTE...Cer mult? Tu cel ce citesti, ti se pare mult? Ii greu sa iubesti un om, pentru caracterul sau, pentru actiunile care le face, pentru felul lui de a fi?...Poate ca trecand prin toate astea nu voi mai avea curajul niciodata sa...sa...sa...sa...sa...sa...sa sfarsesc propozita...

Om

Intr-un loc retras, lipsit de suflet
Sta un gand, intrebator gandind
Asteapta-un semn, ceva minune
Sa fie ridicat de jos, spunand:

Cat vreme pot s-astept
In frigul si-n ploaia marunta,
Cat mai pot sa fiu un om
Calator precum un cantec.

De ce-ti faci rau tu om nebun?
Din toata rasuflarea ta,
Esti doar un punct, pe-acest pamant
Lasat la greu, spre libertatea ta.

Alege tu, ce-i bine si ce-i rau
Nu te lasa, induplecat de bine
Alege tot, ce-i bun, pe chipul tau
Sa fi un om cu caracter de om...

Furat de ganduri

Furat de ganduri, eu soptesc
Un vers dintr-o poezie sfanta,
Tu auzi, dar tresari incet
Spunand cu glas soptindu-mi:

Te iubesc...

O priveam, incepand sa n-o mai vad
Ii priveam ochii si trupul ei estetic,
Un sarut dulce, dat pe chipul ei
Parca sarutam un inger...

Nopti trecute, iubindu-ne in soapte
Saruturi lungi, insotite de amor
Mangaieri placute, cu simturi si priviri
Sub cerul negru, involburat de stele vii.

sâmbătă, 9 august 2008

Luna


Prin sita mult prea marunta,
Privesc o luna, injumatatita
Trista, stand si luminand pamantul
Pe veci in seara, catre declin.

Se misca-ncet, odata cu pamantul
Se duce-n soapta catre apus,
Plangand in seara, ii trece timpul
Si asteapta-n ritm sa vina un rasarit.

Autoportret

Eu, nu sunt decat o lacrima varsata,
Un strop de sange, pierdut in seara
Un fir de ata, dintr-un asternut murdar
Un strop de ploaie, din lacrima de rai.

Obiecte Ascutite - Gillian Flynn


Obiecte Ascutite, un roman de Gillian Flynn exceptional, in rezolvarea unor crime...
Daca insusi Stephen King a dat cu palaria de pamant dupa ce a citit romanul de debut al lui Gillian Flynn, inseamna ca fata are atata horror in creier, incat si-a depus candidatura la titlul de urmasa a maestrului.
O tanara bolnava psihic, venita dintr-o familie de provincie, cu probleme la mansarda, se intoarce in oraselul natal, ca ziarista, pentru a face un material despre asasinarea unei fetite, dar si despre o disparitie misterioasa. Ziarista trebuie sa faca fata si fantasmelor copilariei sale, iar in acest sens o "ajuta" mama ei, distanta si ciufuta, si o sora vitrega inecata in droguri si sex.
Ei, si printre toate aceste lucruri minunate se strecoara si un criminal in serie, in fapt cireasa de pe tortul unei carti pline de toate ingredientele unui horror reusit, gradat si fluid.
Flynn are 35 de ani, e necasatorita, locuieste in Chicago, e critic TV si lucreaza pentru Entertainment Weekly. Spre deosebire de eroina ei, a avut o copilarie minunata. Pesemne ca extremele se atrag!

P.S. Chiar a fost superb, mi-a placut extrem de mult, nici trei ore si am terminat-o...