sâmbătă, 17 februarie 2018

Măreție de simbol

e ca și cum casa ți-e-n flăcări
și tu stai cu o găleată și-ncerci
s-o stingi
după ajutor nu strigi
pentru că nu ai prieteni 
în hipnoza păcatului începi să plângi.

afară îți sunt adunați vecinii
și freamătă de plăcere că te distrugi
n-ai mână de ajutor
nici vorbă bună
aplauze și „ole”-uri
în zbuciumul confuz.

toate acestea se întâmplă
într-o epocă ce-i practic un desfrâu
tot alergi din ușă-n ușă
desculț și singur și-abătut.

vineri, 16 februarie 2018

Zadarnic în luptă

lui Belu Zilber

Și țipetele s-au pierdut în vânt,
din seară spre dimineață;
potolite abia în zori, definitiv,
rămâi cu bine, niciodată.

Pierdut printre magnolii-n Cișmigiu,
la stânga bustului lui Gheorghe Panu;
cenușa ce se risipiea gemând,
în strigătul unei nopți de primăvară.

sâmbătă, 10 februarie 2018

Gând

Capitalismul, această certitudine confuză ce oferă comuniști de-a curmezișul prin instituții publice, caută să defrișeze un sistem care niciodată nu a fost salvat din desișul suferinței.

joi, 1 februarie 2018

Asediu grijuliu

amputat de spirit priveam prin perdeaua
din fața ferestrei și vedeam parcă
în amurgul unei zile primăvăratice
ramurile unui smochin ce-și tremura
prezența în lume

în timpuri de criză se plânge continuu și
îmi aduc aminte de scrisorile tale
-nu știu de ce-
de cuvintele tale puternic raționale
ce dădeau buzna în mine ca prima brumă
din noiembrie fiindcă numai tu puteai
cu balansul tău să-mi mărturisești atâtea

prin rândurile scrisorii tale se rupe lumea
și în întregime te citeam răzleț
pur și acest chin îmi aduce aminte
de toate scenele în care te-am văzut
uneori erotica alteori înveșmântată

se rupe și astăzi în mine gândul că nu te am
că-i tot mai greu și nevăzut
că trupul tău într-o ceață plumburie
e-un antonim în care n-aș mai fi crezut

miercuri, 31 ianuarie 2018

Gând

Citesc cartea lui Gunter Grass cu interes și neîntârziat în lucrare, descopăr că Wilhelm Grimm în data de 28 ianuarie 1838 spunea: „Azi m-am plimbat prin luncă și peste râul Fulda, înghețat în întregime; aici e întodeauna  vreme frumoasă, dar în oraș simți mirosul pătrunzător de huilă...” Pe lângă toate aceste cuvinte, limpede caut mai multă informație despre Wilhelm și aflu după urma procesului de căutare că, în data de 16 decembrie 1859 s-a estompat definitiv. Data estompării acestui Grimm, mi-e o neocolită geneză a ființei mele.

marți, 30 ianuarie 2018

Gând

Am reînceput să-l contemplu pe Antonio Vivaldi și prin acest contemplu, subliminal îi clădesc un templu.

joi, 11 ianuarie 2018

Adagio

Cu tristețea nu-i de joacă
atunci când e moștenire din familie;
când o simți ca pe un suvenir aparte,
zăcând în ceasul nopții, în amintire.

Însuflețit în piept cu-o rană grea,
cuprins de febră și de gând;
m-am pomenit cumplit într-un calvar
tremurând de frică și de frig.

Aș dori să stau de vorbă și cu mine,
să mă-ntreb de viață la masa mea;
singur, pustiit, fugind din lume,
grăbindu-mă să ajung la moartea mea.

Vino-ți în fire explicație tremurândă,
din catastrofa clipei ce va urma;
o singură prezență în amăgire,
în lumea-n care am fost cândva.