marți, 21 februarie 2017

sfârșitul unei conferințe

iubesc tăcerea și uneori furia
când dragostea din noi apune tremurând

decenii întregi în nostalgie
urlăm la poarta voastră cu pumnul strâns

mi-e durere glasul și cuvântul
existența-mi ezitantă și-n delir

sfârșesc privindu-mi neputința
din perspectiva unui narcisist

și-i tot mai greu și fără importanță
fascinați de ieri de amintiri

cuprinși treptat de starea vremii
de chinuri aspre calomnii

marți, 7 februarie 2017

Cu zorii reci din slavă

Și te-aș iubi cu patima și patos
în adâncimea unui gând plăpând;
de-am fi păsări călătoare,
ne-am iubi pe înalte zări și culmi.

Și-am tot zbura prin văi străine,
din bal în bal sa ne cinstim;
cu atâta dragoste-n mândrie,
sa ne iubim n-ar fi de ajuns.


Unei doamne greu de înțeles.

miercuri, 18 ianuarie 2017

Gând

Ce-i Guvernul?! Un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Noul Cod Penal, Art. 367 alin. (6)

marți, 17 ianuarie 2017

Gând

Toată tristețea mea se surpă-n mine și-mi plămădește dureri nemărginite în nebunia singurătății mele, în plăcerea de a nu fi singur, ci singurul.

joi, 5 ianuarie 2017

Gând

România nu-i o țară, e-o țărână!

duminică, 25 decembrie 2016

Culcă-te odată!

O tulburare lăuntrică, ciudată
mă potolea din setea istovită a vieții;
dar nu-mi amintesc prea bine cum,
înspăimântat rosteam: culcă-te odată!

M-am lăsat furat de gânduri și de visuri
și mi-am înfrânt durerea și oftatul;
sub lumina tremurândă a candelei
un freamăt amintea: culcă-te odată!

Și-i tot mai noapte și-ntuneric
și bolta cerului e tot mai aspră;
sprijinit pe un perete tot mai rece
moartea-mi spune: culcă-te odată!

Și, pleacă viață, pleacă-n nebunie
spre zări ce-apun nepotrivit;
galop neașteptat și fornăit,
chin groaznic: culcă-te odată!

marți, 20 decembrie 2016

Ispitire

stau în umbra lumii
ca pe marginea prăpastiei
în blânda disperare
confuz și de prisos

născut cu ani în urmă
excese și rateuri
nu-mi iert iluzia vieții
din moft fiind muribund

și-am fost în disperare
și-n dulci mizantropii
cărarea-i tot mai aspră
tu moarte nu mai vii