miercuri, 30 iulie 2014

Gând

Dumnezeu e ateu!

De ieri și până astăzi ne-am dezvoltat deplorabil. Omul și-a zdrobit semenii, omul este mizantrop, omul este teist și ateist. Dumnezeu nu plânge pentru ceea ce suntem -Genesa 3:22 - Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi...”- și mai ales că am ajuns ceea ce suntem; lacrimile-I sunt destinate neputinței; atât a putut!

marți, 29 iulie 2014

Gând

Când plângi fără motiv, nu plângi pentru că n-ai înțeles ceva, ci plângi pentru că ai înțeles totul!

luni, 28 iulie 2014

Gând

Durerea-i ca un început, ca o geneză, ca o facere în ființa noastră. Din durere se naște o poezie, un om, un animal... Tot ceea ce a fost și va fi se va naște și a fost născut din durere și suferință. Mă gândesc la Dumnezeu ce a putut simți atunci când a creat totul! 

duminică, 27 iulie 2014

Gând

Ascult simfonia compusă de plânsul norilor!

vineri, 25 iulie 2014

Gând

În contemporan, astăzi sau ieri, prezența supremă și solitară se află în Univers și Dumnezeu; singurii singuri rămași în vreme!

joi, 24 iulie 2014

Gând

 Aș fi fost mult mai uman dacă n-aș fi fost chinuit de nevoia adevărului, de nevoia certitudinii, de stabilitate; mă văd înconjurat de îndoială, eroare și incertitudine!

miercuri, 23 iulie 2014

Magdalena

Toamnei mele

Iubirea este o pândă,
o așteptare zadarnică
fără final,
fără regăsire,
fără tine,
fără noi...

luni, 21 iulie 2014

Gând

Răzvan - Mihai Enachev, unul dintre cei care a avut tăria să-L sfideze pe Dumnzeu!

sâmbătă, 19 iulie 2014

Gând

Când citeşti cu voce tare într-un parc şi iloţii te privesc cu un ochi critic, atunci, pe moment, nu mai faci parte din epocă.

joi, 17 iulie 2014

Gând

„Pentru mojoritate, Dumnezeu este doar un simplu viciu!”

miercuri, 16 iulie 2014

Entorsă

Voi chema din andâncul
îndoielii mele
abisul străfulgerat
de nuanța instinctului,

visele tremurânde
în contemporaneitatea
tristeții mele,
în sufletu-mi uscat
de putreziciunea
cuvintelor voastre
atât de mate și,
atât de imperiale
sub amurgul
prezenței voastre
inutile.

marți, 8 iulie 2014

Gând

„Ce a făcut Dumnezeu înainte de a crea totul? A tăcut! Înainte de Geneza, liniștea a fost suverană!”

vineri, 4 iulie 2014

Gând

„Sunt un narcisist imbecil prin existență!”

joi, 3 iulie 2014

Prăbușirea lui Icar - poezie aflată în deriva mării Egee -


celui pe care l-am cunoscut cândva, Răzvan - Mihai Enachev

Am dăruit lumii ceea ce
am mai pur în ființă.
V-am dăruit și ștreangul
ce-mi dorea-nfrățirea;
vi l-am dăruit pentru
a nu pleca neîntrebat;
timpul ne ucide
precum ștreangul ce vi l-am dat;
timpul nu iubește nici viitorul
nici gloria, nici fanteziile;
timpul ne separă în vreme
și divorțăm de viață consumați,
supuși, situați în nebunia acestei lumi
pierdute-n paradisul terestru...

Plânsul este forma empirică
a fiecărei ființe!

Plânsul este consum, zădărnicie
sau apus…
… poate fi și-un început...

Cum îndrăznesc să plâng în fața lumii?”
Pășind!”

Surzesc la fiecare pas creat în contemporan,
în această lume tragică a naivității,
a neputinței infidele sau... fidele;
și-mi reproșez zădărnicia
agonică în acest calvar
numit viață și-n acest
labirint uitat de Demiurg...

Sunt eu, ești tu, suntem noi,
noi doi și-atât!

Ce vis prelung transformat
într-un evantai de nevroze
ce-mi desface aripile icarice
într-un târziu numit ființă,
într-un târziu numit copilărie,
într-un târziu numit târziu;

Extaz de nebunie,
de dispariție și de gând,
extaz de cer albastru,
de plumb sau de nebun.

Singur printre prieteni
mi-am rătăcit delirul
cu eul ce mă-ndeamnă
vă mint că-s fericit
și scârba ce mă-ndeamnă
să părăsesc  tărâmul,
să zbor spre lumea-n care
se plânge în delir.