Infidel vieții

De-aș fi și de n-aș fi
în această lume,
în aceste vremuri mediocre
ce apun;
sunt singurul suflet
ce apune,
singurul căzut în asfințit.

Pași demonici mă cuprind
cu sila,
imperceptibil murmur de apus;
începutul lumii mediocre
și desfrâul verbului
a fi.

Gândul zilei

„M-a făcut singurătatea și singurătatea o să mă desfacă.”

Gândul zilei

„Cred în veșnicie; în veșnicia singurătății!”

Gândul zilei

Știre empirică:

Eu, băncile și parcul; atât!

Singur

Sunt singur, singur, singur
și goliciunea ființei mele
s-a așternut ca un anotimp,
ca o toamnă veșnică și pură,
ca o scoarță de copac bătrân;

Umblu ore întregi și-mi
îmbib singurătatea cu atmosfera vântului;
parcurg infernul terestru
pentru a-mi uita neputințele
și plâng, plâng, plâng.

Devastarea trupului îmi este cântec
și mă torturez la fiecare pas creat, -nu făcut-
sunt trup contemporan ce varsă lacrimi
și trupul solitar prăbușit
în fața timpului...

Gândul zilei

Ce gând! Cum ar fi să nu mai fiu? Postură de cadavru veșnic!

O dragoste cumplită

Empirism

Elogiam toamna eternă din mine
și această nostalgie pretimpurie
mă ținea în lanțul tomnatic peren
al clipelor uitate în amurg.

Nu-ți pot uita chipul în delirul ființei
și vocea ta strălucitoare
îmi dezmierda lacrimile eterne
și-mi fredona sfârșitul vieții;

ce tristețe m-a cuprins în absența ta
și toate gesturile tale empirice
mi-au absentat în absoluta singurătate;
- iartă-mi curajul de-a spune! -

Îngrozitorul prezent

De-aș putea fi trecutul,
calvarul singurătății tale
și de-aș putea să-ți dăruiesc
corola simțurilor mele, stărilor
sceptice ce s-au desprins
din trecutul meu fermecător,
sceptic și funeral.

De-aș putea fi fericirea,
zâmbetul singurătății tale
și de-aș putea să-ți dăruiesc
nimbul răbdării de-a plânge,
senzația pesimismului
și calvarul de-a fi om,
de-a exista într-o lume atât de rea.

De-ai putea suporta durerea,
rana, urma ce ți-a rămas pe trup
și lacrima ce-o plângi mereu,
lacrima alergătoare spre tristețe
și aripa frântă ce nu-ți
oferă nevoia zborului extravagant;
uită-mă-n depărtarea mea,
în mormântul scormonit de unghiile mele.

Nu-mi oferi tristețea de-a crede,
senzația că ești, senzația iluziei...
Nu-mi oferi fericirea efemeră
ce-a reușit s-o-ntâlnească orice nebun
și să mă desprind de lumea mea perenă,
să mor sub cerul creat de tine;
lasă-mă-n toamna mea sceptică,
morbidă și plină de mine, lasă-mă!

Gândul zilei

„Bach m-a ridicat mai presus de existența ființei mele!”

Gândul zilei

„Lacrimile tot timpul ne vor transforma în copii.”

Gândul zilei

„În spatele lacrimilor mele nu-mi sunt pomeții; tortura singurătății m-a înlăcrimat.”

Drama deprimării

Mi-e dor de visul tău emfatic,
de gândul tău rostit cu strigăt mut.
Mi-ar fi mai dor de mâna ta plăpândă,
de firea ta, femeie de demult.

Sunt vertical, sunt om și gânduri mi se-adună,
sunt zile reci și triste ce se pierd plângând;
mi-aduc și-acum bine aminte
de nopți ce le-am petrecut scriind.

Mi-am uitat și scopul, visul, nenorocul,
plânsul de copil eu l-am uitat.
Sunt zeci de zile, zeci de ore și minute,
zeci de săptămâni de când te-am uitat.

Gândul zilei

Empirism

„Indiferent de activitățile zilnice, indiferent cu câți oameni răzbesc să mă văd, seara când ajung „acasă”, singurătatea mă domină.”