Visare - dacă pleci, dacă rămâi -

Unei domnițe

M-am așezat lână tine,
în patul pe care-l împărțim de ceva timp
și timid, în amurg, îți ating ambele picioare
cu piciorul meu, doar ca să pot ști că ești
aici lângă mine și nu absentezi;
te iau în brațe timid și-ncep
să te mângâi pe piept, pe coapse,
sub amurg să te iubesc, de fiecare dată,
ca-n prima noastră noapte...
și te simt timidă ca-n prima zi
și prin odulațiile trupului tău
mă refuzi tăcută lăsându-te în voia mâinilor mele,
sub lumina palidă din odaia noastră
înconjurată de cărți și vise.
Noaptea trecută am visat că ai plecat
și m-am trezit speriat într-o singurătate
pe care nu mi-o mai doresc.
Ascunsa taină dintre noi, faptul că-mi porți inel,
nu-i altceva decât enigma copilăriei noastre;
mi-am adus aminte când ți-am împletit
primul inel din două tulpini de păpădie
și ți-am îmbrăcat degetul mâinii stângi cerându-te.
Ai spus: Da!
Mi-ai absentat două decenii de atunci
și când îmi aduc aminte, parcă a fost
începutul nebuniei mele.
Nici astăzi nu ești decisă,
dacă pleci, dacă rămâi!