e-atât de tristă lumea și supusă
și totul duce spre mortuar
zac singur ducându-mi grija
în toamna asta fără final
nu-i nimic între mine și-o toamnă
doar un vid pe care eu îl gust
mi-aduc aminte că sunt străin
... în viscolul ce mă răstoarnă
îmi pot scrie întreaga dramă
pe bulevardele pustii
pe zidurile care mă-nconjoară
din amurgul cotropit
