Privindu-ma

O lume muta, privesc prin ochii mei
O lume oarba, zaresc prin ochii ei
O lume rea, ma zbuciuma-n zadar
Un trist calvar, m-arunca spre altar.

Cu gandul rece, inghetat in mine
Privesc cu nepasare, lumea ce ma minte
O vad cum trece, in zadar prin lume
Si timpul trece, dar vorba prost ramane...

Specie de natura, de om pierdut in lume
Fara sprijin, fara un Dumnezeu anume
Sta vegheaza, asupra-i minte oarba
Si omul mereu se-ntreaba: Esti acolo Doamne?

Intrebari nocturne, imi macina gandirea
Imi spun mereu in soapta si-n tacere-i lumea.
Rostesc cu vocea-mi calda, rostesc poate iubirea
Si-n visul meu cel pasnic, acolo-i ocrotirea!