miercuri, 6 ianuarie 2010

Tendință morbidă

Oamenii sunt o adunătură de fiinţe
meschine, mizerabile, mărunte la suflet,
corupte, limitate, extrem de egoiste,
dezgustătoare şi certăreţe...

Dumnezeu ar trebui să fie cuprins de
greaţă. Dar în această progenitură divină
există o fărâmă de compasiune, o cale
dreaptă, un microb de adevăr...

Oricât de josnic ar fi, omul posedă
în sine un gram de divinitate. Nu-s
vorbe în vânt acelea care afirmă că
omul este alcătuit dupa chipul şi
asemănarea lui Dumnezeu.

Chiar şi în cei mai nevrednici dintre
noi există ceva ce merită păstrat, iar
din acest ceva se poate făuri un
om nou, un duh curat, limpede ca un strop
de lacrimă, ca un râu de munte liniştitor.

Cel care ne-a oferit această şansă
de schimbare, de viaţă, de a ne salva
sufletele ştie adevărul...

Încert-am să-mi schimb mizantropia
dar rezultatul meu este corupt, imoral...
De-aş avea alt suflet. Un suflet
mai zadarnic!