In drum spre librarie

Mi-e atat de sete!
Ma dor picioarele...
Am pietre in pantofi.
Sunt condamnat!
Murdar!
Voi muri intr-o seara trista...
Zambesc!
Am puterea sa pasesc...
Trist!
Ma afund in sentiment...
Nunta!
Nunta stropilor de ploaie
ce-mi spala fata murdara,
ce-mi spala trupul gol
si plin de noroi.
Aruncat!
Aruncat ca un cotor de fruct
la marginea unei balti
urat mirosatoare...
Privesc!
Intr-o lume singura
unde-s doar eu
doi copaci
si-o veverita.
Motive?
Sunt destule
intr-un cadru departat,
intr-un intuneric vascos
ca si-o umbra de imparat al noptii.
Oftand!
De necaz, anxietate, slabiciune
si de toate motivele
pe care tu mi le-ai dat sa le port,
sa le car intr-o viata anonima
plina de noroi, de oameni tristi...
Intuneric!
Da, aici stam toti drepti
fara sa ne clintim...
Lumina!
Exista?