Melancolie de toamnă

Aş vrea să fiu acolo
cu tine... Unde esti tu?
Nu ştiu unde te afli
dar vreau sa fiu acolo!

Îmi amintesc de chipul tău,
erai ca şi toamna, silenţioasă,
ca mii de frunze plutind pe-un lac
triste, dar de-o frumuseţe unică.

Îmi aduc aminte cînd ne plimbam
prin parcul botanic, făceam poze,
îti fotografiam trupul alături
de frunzele ce pictau natura.

Îmi aduc aminte de acele nopţi
în care noi doi ne mîngîiam pe bancă,
îti şopteam cuvintele divine,
cuvintele magice, mărunte...

Îmi amintesc de acel pod romantic
în care ţi-am dat primul sărut,
primul inel, prima îmbrăţişare...

Nu voi uita niciodată clipele cu tine,
momentele frumoase petrecute lînga tine,
minutele tîrzii cînd fugeam spre casă
căci întîrziam la cină...

Eram sinonim cu tine în acea vreme,
acum, parcă aş fi un antonim,
nici o metaforă nu mai pot fi,
căci cu tine eram figură de stil.