Romania (part II)

Suntem un neam
care-am iesit din vagauna,
din scorbura,
din munti si din vai.

Toti privim cerul din umbra
si stam drepti in intuneric.
Ne-am racorit zeci de ani
dar doar febra ne mai poate salva.

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

Suntem garboviti in umbrele destinului
si in cutele fetei noastre
se vad golurile dureroase
ale trecutului nostru trist.

Cand vom ridica capul sus?
In jos privim de cand ne-am nascut.
M-am saturat sa privesc trist
tot ceea ce ne inconjoara.

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

Trectul Romaniei mele
ma face sceptic, prin
scepticismul ei,
prin teroarea in care a trecut...

De noi se tot vorbeste
spunea un lautar tigan:
"aveti noroc cu noi,
ca de nu ati fi ultimi..."

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

La rascruce de spuse

Ce spui de apus?
De rasarit,
de ploaia care mangaie florile,
de acele nopti mute
ca si-un strigat de virme,
de acele nopti
in care noi
ne regaseam,
ne sopteam cuvinte
impodobite de dragoste...
Am fost noi,
"acum" esenta
nu mai are
s-a pierdut...
Unde?
Intr-un trecut
lipsit de dragoste,
de esenta ei
si de sentimente...
Timpurile "vitrege"
prin care am trecut
au fost astfel
fiindca
nu am fost destul de tari
si de capabili
sa le infrangem.
Imi pare rau,
sunt ca si-o liniste
amarata
cu un suflet nerealizat.

Vis pierdut

Ai venit ca un nor in ceata,
ai patruns in sufletul meu
as vrea sa pot sa te zaresc odata
dar nu la orizont, as vrea in ochii mei.

Dar noi cuminti priveam stropii de ploaie
duiosi cantau cu glasul amortit,
cantau cantecul ce-n buze imi apare
si visul meu a luat sfarsit.

Dar tu frumoaso ai pasit spre mine
cu gandul tau timid plutind,
ai aparut in viata mea pustie
dar ai disparut ca si-un vis pierdut.

Tu mi-ai dat tot ce n-am avut
mi-ai dat speranta sa pot sa uit,
zile reci ce m-au cuprins
dar ai plecat ca si-un vis pierdut...

Intelegere

Intelegerea va fi punctul vietii tale
atunci cand voi continua sa te gasesc,
nu voi inceta, evadare din anxietate
m-a trimis, spre al tau suflet ceresc.

Nu te teme chip de inger,
nu sunt izgonit din iad
nu sunt din strada, nu sunt din lume
dar m-am nascut ca sa te caut...

Privesc spre cer si El raspunde
la intrebari ce eu mi-am pus,
dar timpul trece, viata-mi cruda
si lacrimi curg ca si-un rau plangand.

Ma ascund in mine, in ganduri ce m-apasa
in vise triste fara nici un rost,
dar eu prefer ca sa te caut
sub acelasi gand, fior Dumnezeiesc.

Nu ma lasa sa decid ca-mi pare rau,
nu ma lasa sa plec cand stiu ca te visez,
nu gresi iubito caci timpul este-al nostru
si zilele ce vin vor fi pretul perfect.

Privesc la poza ce tu mi-ai dat-o
o privesc cu dragostea-n ochi,
privesc la chipul tau frumoaso
nu pot sa spun decat ca te iubesc.

Romania

O tara de tarani
cu miros de pamant...
Unii spun ca-i sanatate
de parca ar fi elogiu.

Noi romanii suntem pierduti,
neregasiti pentru a
deveni mai mult decat
un biet popor...

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

Tu tara trista
nu mai ai nimic
in afara de tarani,
arta populara si peisaj.

Nimic, esti ca un neant,
ca un fruct cazut din floarea lui,
ca o umbra ratacita
intr-o padure marginita.

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

Cata vreme va mai trece
sa putem fi si noi oameni?
Sa fim stapani,
ai nostri cel putin!

Dar totul pleaca,
oameni, increderea
si ajungem la epoca
scepticismului, a neincrederii...

Vei disparea in spatiu,
o Romania mea!!!

Privirea printr-un strop

Eram intr-un loc retras, singur
si priveam printr-un geam aburit
la stropii de ploaie care cadeau tristi,
se imbinau intr-o balta unita de ei.

Ma uitam fara sa clipesc
la valurile mici provocate de stropi,
priveam in balta si iti vedeam chipul,
erai in mintea mea, ma gandeam la tine...

Ii seara tarziu si inca ploua
dar nu mai sunt in acel loc retras,
sunt cu mine, singur pe strazile ude
si pasesc umezit gandindu-ma la tine.

Stropii imi lovesc fruntea
si se preling pe obrazul meu
de parca as plange, dar nu plang
plange doar natura, plange in locul meu.

Privesc in sus spre o lumina fara glas
galbena si pustie, privesc si vad
sute de mii de lacrimi ce cad pe asflat
il umezesc, il racesc dar il murdaresc.

Ratacesc, impreuna cu o luna amara
si intunecarea ma duce spre un rosu aprins
dar calc intr-un cui si-un spin stateau in cale
dar ochii-mi ard, eu te-am gasit...

Doreen Irvine - De la magie neagra la Cristos

 De la saracie la prostitutie, de la Doreen la "Daring Diana", de la dependenta de droguri la inchisoare, de la satanism la titlul de regina a vrajitoarelor...
 Aceasta autobiografie relateaza implicarea tot mai adanca a unei femei in bezna ocultismului si dramatica ei eliberare.
 O experienta extrema, care ofera speranta... mai ales celor ce considera ca au mers prea departe pentru a putea fi iertati.

P.S. Una dintre cele mai dramatice carti citite de mine, extraordinara povestea ei si totusi cutremuratoare...

Glasul

Iubita mea, ai vocea
ca un ciripit de pasare,
ca un balsam scump,
ca un abure de ceai cald,
ca o adiere de vant de toamna,
ca si-o lacrima pierduta pe obrazul tau,
tacuta,
ca un oftat lung linistitor,
ca o mangaiere pierduta in bratele tale,
ca un fulg de nea topit
ca un cristal transparent,
in care daca m-as uita prin el
as vedea doar chipul tau...
Ai ochi de turturea,
privirea blanda, clara
ca doua perle albe scumpe,
ca doua margele de safir,
ca doua ganduri melancolice
ce-mi tresar mie amintiri,
ca doua flori, doua fructe
doi si doar doua priviri timide
ce-mi strapung in suflet.

Cu mainile legate

Prizonier sunt
in viata mea,
prizonier propriului meu
gol interior,
al propriei mele singuratati,
al sentimentelor goale din suflet...
Nu apartin nimanui,
sunt singur,
un strain...
Cuvantul strain
ma face sa simt un fior de gheata,
un fior nepatruns in mine,
un sentiment rece
ca un turture inghetat
infipt in mine.
Pasesc in fiecare zi pe urme,
vad aceleasi locuri
si pasind zilnic imi ascult pasii,
ei imi vorbesc si-mi spun mereu:
Esti singur! Nu aparti nimanui!
Esti singur!
Coplesit de trista-mi veste
ma zgudui ca un cutremur,
ca un seism puternic,
ca o furtuna maxima
cu vant puternic
si totusi nu gasesc nici o usa,
nici o cheie,
nici o talpa straina
de ceea ce as vrea sa intalnesc.
Ma simt pierdut
aruncat, negasit,
anxios...
Hmm ce vreme dura,
timp pierdut,
frunze zburand,
ganduri soptite neascultate,
vise dulci dar zbuciumate,
ganduri intortocheate,
lacrimi spulberate...
As vrea sa zbor
intr-un loc indepartat,
departe de cei ce ma cunosc,
departe de casa mea,
departe de tot ce-i rau.
As vrea sa alung raul din preajma mea
sa ramana intr-un loc pustiu
sa fiu liber,
sa cant,
sa fluier si sa strig catre tine
sub un cer senin...
Dar deschid ochii
si ma vad in acelasi loc
gol, trist, intunecat
cu aceiasi greata privesc totul
si nimic nu se schimba,
totul e la fel
ca si ieri, ca si maine,
ca si...nu stiu cand!

Radna night

Ultima scrisoare

Esti fericita?
Poate ca as vrea
sa fiu in locul tau,
poate ca mi-as dori
sa te strang la piept,
poate ca imi lipsesti enorm
dar tot sufar
si tot mie imi fac rau...
Oare cat voi mai putea indura?
Cate minute, ore, zile sau ani
voi mai strabate singur?
Sunt ultimele versuri
pe care vreau
sa ti le scriu,
sunt ultimele
clipe petrecute "langa" tine,
ultimele momente
cand ma voi gandi la tine,
sunt minutele care trec
si vreau sa-ti spun adio...
Vreau sa las in urma
tot cea fost si nu va mai fi,
vreau ca totul sa dispara,
sa fie o particula de praf,
o amintire nevazuta, uitata
si alungata din mintea mea...
Prima zi din viata mea
am stiut ca voi suferi,
am stiut ca in umbra ce-am facut-o
pe pamantul cel pustiu
nu va fi roz, poate mai mult pustiu.
Ii ultima "scrisoare"
ultimele versuri,
ultimul gand,
un ultim cuvant.

Povestindu-mi

Nascut-am gandurile-n mine
ce ma fac sa uit de dor,
ma duc spre dealul fara nume
si scrutez intr-un decor.
Pasind agale-n codrul verde
timid si el, ca si-al tau chip
ii simt racoarea lui din suflet
ce in ganduri m-a umbrit...
Nopti uitate in drumul vietii
ai tai ochii pierduti in zori,
tu frumoaso, ratacita dintre stele
cu al tau zambet imbatator.
Alerg, alerg obosit de lume
alerg de voi oameni necrutatori
m-ascund in mine, m-ascund de lume
acei domni biruitori...
In zambetul tau se ascunde nestirea
in surasul tau ma ascund doar eu,
pe chipul tau vad tamaduirea
in ochii tai vad visul meu.
In seara aceasta vom fi doar noi
cu ganduri inodate fine,
taina mea ii chipul tau
ce-l port la gat cu mine.
Pierdut ma simt cand esti departe
ma regasesc intr-un pustiu
fara aer, fara scapare
as vrea sa mor pe trupul tau.
Ehe cate ganduri ma-nfioara
ma aprind, ma tin legat
iubita mea priveste-mi starea
sunt eu, copilul intunecat...
Nimic nu-mi mai pasa,
nimic din tot ce-am invatat
stiu ca-mi lipsesti, stiu de-o viata
dar de anxietate n-am uitat.
Viata-i doar un drum spre moarte,
un antrenament deplin de a trai,
gresim in lumea asta idioata
dar dincolo, nu stim ce va fi.
Of! ce de momente disperate
ce ma cuprind, imi dau fiori
as vrea sa-ti spun taina ce-apasa
pe al meu suflet, muritor.

Suflet de pian

Mohorat privesc, vremea mohorata
ma uit spre cerul cenusiu
acea culoare a anxietatii
ma deprima, ma face mut.

Privesc la drumurile noroioase,
la trotuare umede de ploi,
privesc frunzele cazute-n balta,
zilele ce trec plictisitor.

Nu sunt singur pierdut pe strazi
mai vad un chip pierdut in zori,
un chip de fata visatoare
un ochi de noapte, calatoare.

O seara trista de dupa ploi
se asterne de dupa zi,
ascult Cantata pierduta in culori
si zilele m-i se vor sfarsi.

Albastru-mi este numele
albastrii sunt si ochii tai
azur este cerul sfant
azur ii chipul tau.

Gand sceptic

De ce ai facut asta?
Ai facut ca totul sa dispara,
sa se surpa intre inimile noastre
si totul sa devina o prada...

As vrea acum sa-ntorc privirea
sa te vad zambind in prag
sa stiu ca tu esti fata care
a ucis un suflet cald.

Trag cortina peste suflet
ma uit la tine si iti spun
cuvinte ce-n trup se usca,
uscat sunt eu copil divin.

Alungat am fost de tine
de sentimentul tau inselator
am vrut sa cred, sa cred in tine
dar ai mintit, sunt trecator.

Ca si vremea ma simt acuma
arestat ma simt si eu...
si Paunescu avea arest
dar sunt prins pe chipul tau.

Of fata draga,
daca timpul s-ar opri
as patrunde la tine-n vise
sa ma vezi cersind un gand.

Cu mana ta ai construit caderea
cu trupul tau ai pacatuit
dar eu curat priveam la tine
as fi vrut sa te alint.

Acum in noapte tu imi scri
scrisori de dragoste efemera
nu le citesc, lacrimi imi vin
sa le smulg de-a mea durere.

Oohh in ganduri ce ma sprijin
ma izbesc de chipul tau
as vrea ca tu mareata fata
sa te vezi prin ochii mei.

Suflet trecator

Sufletul trece ca si trenul,
gandurile ma macina zi de zi
iubita mea: uite timpul trece
distanta dintre noi a murit.

Colosal ma simt in lume,
desavarsit in gandul meu,
complet iubesc nemarginirea
infinit in trupul tau...

Orbit de sentimente
de furie si dureri,
fermecat in prezenta ta plapanda,
fascinat de chipul tau.

In timpul nostru ce asteapta
taina dintre noi ce-a aparut,
iubesc clipa ce ne-asteapta
in ziua cand te voi privi.

Tu acolo, eu departe
dar aproape-n gandul tau
cu ochii inchisi privesc la tine
te visez, esti trupul meu.

Aruncat in timp

Minute tarzii zaresc in noapte
le privesc cu greata si imi spun,
clipe singuratice pierdute-n noapte
minute tarzii trec pe furis.

Acolo undeva esti tu iubito
acolo te zaresc cand ma linistesc
te vad in departare, te simt iubito
singur sunt pe drum, singur plutesc...

As vrea acum sa trec cararea
sa te ating in orizont
tu sa fi darul, chemarea
tu sa fi sfarsitul meu.

Lacrimile ce-ti strabat obrazul
sa le sterg cu palma mea
sa gust esenta mult visata
acel gust al tau amar.

Prin versuri, carti si nopti pierdute
eu ma pierd, ma regasesc in vis
modul meu de viata, de traire
ma face omul puternic si nebun.

Oftez ingandurat in mine
inima imi spune ca-s nebun,
iubita mea plecarea nu mai vine
si timpul trece, ii un fum.

Piedut, nu-mi mai regasesc iubirea
a plecat departe, pierduta-n fum
dar ceata vine, toamna pleaca
vin iernile cu sufletul pierdut.

Increzator te caut prin versuri,
acolo te voi regasi oricand
voi pune capat vietii mele
cand te voi vedea curand...

Ar trebui sa spun prin versuri
afectiunea ce pe mine ma ucis,
sa-mi simti iubito starea vietii
sentimentele ce m-au cuprins.

Acum in noapte, tarziu privesc
la ceasul de la mana
timpul trece, trece greu
trece pentru mine.

As vrea acum sa cad in mine
sa suspin, sa sufar si sa plang
sa-mi vad lacrimile curcand pe suflet
si visele mele purtate-n vant.

Spre sfarsit indrept privirea
ma uit spre cerul, azur pustiu
vad nori de gheata, nori in ceata
si nopti sfarsite fara apus.

Intrebari rostite in timpul vietii
ce ma macinau in timp
acuma ii trist, sfarsitul vietii
ce s-a dus in timp pierdut.

Nu stiu cat timp a mai ramas
sa pot sa-ti fur privirea,
sa stiu ca tu iubita mea
priveai cu drag jertifrea.

Inchid ochii mei inlacrimati,
inchid in trista-mi lume
ma simt copilul alungat
din lumea ta obscura.

Ii tarziu privesc la ceas
dar inima-mi pustie,
si sufletul mi-a inghetat
in trista mea mandrie.

Privesc in ochii tai iubito
nu vad decat un gol,
acel gol ce trist rasuna
a pustiu, al meu fior.

Regasind acum tacerea
eu soptesc cuvinte de alint
iti mangai parul tau iubito
te privesc cu drag si-ti spun:

Frumoasa mea flamand de tine
te iubesc ma uit si-ti spun,
esti visul meu, o taina pentru mine
si eu sunt doar un chip pierdut...

Sarutul aducerii aminte

Te voi saruta cand te voi vedea,
iti voi saruta obrazul si vei uita,
vei uita clipele pierdute ce-au ramas
vei iubi prezentul, cel ce va urma.

Un strop de dragoste ramasa
intr-un sant numit iubire,
stropul dulce din inimile noastre
int-un pahar de vin se duce.

O clipa, o tacere, un dar, o mangaiere
o atingere placuta pe palma mea,
un simt facil ce-mi lumineaza starea
un gand subtil tremura neincetat.

Privirea m-i se pierde-n soapta,
tacerea ma tine legat,
urletul mut din privirea noastra
devine o scanteie de neuitat.

Frumusete ireala

Umbre difuze
inecau pajistile
pantecului sau
in care
se gasea obscur
abisul buricului,
soarele unei lampi
proiecta o lumina
orbitoare, trista,
alternativa pe colina
genunchiului sau drept.
Ii lumina carnea,
chipul plapand...
Cuprins de dorinta
el pleca cu o miscare energica
in cucerirea
pamantului promis.
El era cavalerul,
ea era comoara,
el era furtuna
furioasa care
insotea cavalcada,
ea era legenda vie
care perpetua
calatoria,
el era tristetea
care se asterne
pe orice chip anxios,
ea era fericirea
ce domnea mereu
in gandurile noastre...
Furtuna de dorinte
strabatea abisul,
strabatea orice gand
difuz, inlacrimat
alunga orice sentiment
negativ din fata
ochilor nostrii...
Ei erau divinul,
taina si
apocalipsa ascunsa.

Ratacirea

Macabre ganduri ma apasa
ma duc intr-un neant fara final
ma vor lasat, legat la spate
ucis de soarta si calvar.

Anxietatea ma ucide
ma tine departe de lumea ta,
frati inarmati cu pietre si bate
vin in naintarea mea...

Zgomote si urlete umbrite
injunghieri de sabii si cutit,
prefer sa mor orfan pe lume
copil pierdut, ratacitul din amurg. 

Inconjurat de zeci de cadavre
sunt un om ce trage a pustiu
prefer un colt, privirea imi inalta
si gandul meu este divin.

Moment de pace la sfarsitul luptei
eu sunt cel ce-a mai ramas
filosofie trista, melancolii pierdute
un sfat omenesc mai am de dat.

Ramas bun

Cerul plange dar tu iubito
iti plangi zilele ce au trecut,
macabre clipe, zile pierdute
in tine eu m-am regasit.

O clipa doar vreau sa-ti spun
Sufletul m-i l-ai distrus,
adulter tu ai savarsit
si nepasari pierdute.

Norii cerului au incetat a plange,
sufletul a incetat a te iubi,
lacrimi inca imi curg pe suflet
si timpul nostru s-a oprit.

Din clipa-n care tu mi-ai spus
un "te iubesc" launtric
fapta ta a dovedit
minciuna, mai presus de ingeri.

In lumea aspra si macabra
pasesc timid, apasator
as vrea ca ei, toti sa moara
eu sa fiu nemuritor.

Spectacolul de arta

Pe dealul plangerii stau si privesc
un rau ce drum croieste,
femeia cu ulcior la piept
spre apa ea priveste.

In valea mortii doi copii
se joaca in trista lor chemare
privesc femeia cu ulcior la piept
...apa cer cu indurare.

Toamna melancolica si trista
intr-un ceas tarziu obositor
acei copii purtati de ganduri
acel chin nemuritor...

Un nume trecator

Parasit ma simt de tine
alungat din drumul tau
ajung sa fiu omul pierzarii,
un chip pierdut in sinea mea.
As vrea acum sa fiu la tine
sa te ating, incet, sa-ti spun
cuvinte ce in viata ma vor tine
cu replici dulci sa te alint...

Nopti pierdute fara tine,
nopti in care eu ma-ntreb
Unde esti? Ce faci iubito?
ai plecat din visul meu.
In lumea ta cea visatoare
sufocata de prieteni si amici,
viata ti-o vor distruge-n data
singura vei sfarsi intr-un apus.

Sfarsitul zilelor ramase
ma fac sa traiesc la infinit
dar nu uita clipa in care
ti-am spus ca te iubesc la nesfarsit.
Sub presiunea ce m-apasa
as vrea ca tu sa ma atingi
sa-ti simt amprenta ta frumoaso
ce m-a atins, m-a umilit...

In suflet am ramas pustiu,
gol, rece fara alintare
as vrea zilele ce au trecut
sa le mai traiesc odata...
Timpul desparte suflete unite
si ne leaga de un calvar divin
ne imprastie in lume ne tine socoteala
dar noi, noi nu ne vom mai regasi...

Aniversare...

Te iubesc iti pot spune,
dar privesc in poze si imi spun...
ai plecat copil, pierdut in lume
si timpul tau se face-n scrum.

O mica poezie nu te va satura
o vorba buna te va inclesta,
un gand usturator te va aprinde
un LA MULTI ANI micut te va bucura.

Nopti lungi de singuratate
petrecute singur in lumea ta
pasnic erai, pierdut in vise
si priveai, sperai la viata ta.

Eu, in nopti ma pierd privesc in spate
imi aduc aminte de clipele ce au trecut
acele zile petrecute-n singuratate
aceleasi clipe ce ne-au despartit.

Tristeti las acuma la o parte
si iti spun un LA MULTI ANI placut
23 de ani ai dus in spate,
multi sa dea Domnu sa mai duci...

Dupa adio

Infrigurat privesc la tine,
la chipul tau intrebator...
ochii mirati privesc spre mine
ma pierd, sunt ratacitor.

Tremurand imi pierd privirea
ma ascund in neant divin
alerg in toamna, fug de tine
dar te zaresc intr-un pustiu.

Ai venit, grabita si agitata
melancolica tu asteptai...
ganduri reci intortocheate,
ochii in lacrimi iti sedeau.

Plecasem trist spre casa mea
dar gandul imi era la tine,
visul meu, aripi nu avea
dar gandul ma ducea la tine...

Conceptii

Cum sa le acord incredere
acestor necunoscuti
ale caror gesturi
inspira numai dispret?
Acesti oameni
iesiti din drojdia societatii?
Acest vid
ce-mi implineste anxietatea,
aceasta liniste deplina
ce-n suflet ea domneste,
aceasta singuratate
de om sacru meditand
la soarta universului
lui Hawking,
acest gest
facut spre lumea ce de sus priveste
de ganduri macinate
la un univers dinamic...
Einstein cate lucruri minunate
au putut rosti buzele tale...
probleme si teorii
ganduri si cuvinte memorabile...
As vrea sa stiu
ce a gandit Dumnezu
inainte de a ne crea,
inainte de a avea acest gand
as vrea sa stiu totul inainte de toate...
Hawking tu posibil sa fi ajuns pana acolo
dar suferinta ta purtata-n suflet
te-a facut un om puternic.

Uniti prin degete

Mergand singuri printr-un sir de stele
clatinati de gandurile care ne-au rapus
amurgul noptii ne inunda ochii
si lacrimile noastre ce au curs...

Toamna. O ceata deasa imi strapunge gandul
si frigul noptii ma alinta dur
privesc in noapte, privesc la tine
al tau trup, tu-mi apartii...

Ochii tai privesc la mine
vad doar un chip pierdut,
un trup launtric, vise pierdute
ganduri inodate in amurg.

Pierduti in noapte, in frigul toamnei
ne plimbam intr-un pustiu
pasim timizi ne prinde veacul
dar de mana nu ne despartim.

Noapte de dragoste

Din orgasm in orgasm
traversai multe tinuturi,
multe anotimpuri,
multe mari...
Ai cunoscut furtuni si adieri,
rafale si brize...
Erai ca si vasul
cu calele pline
care se apropia de port.
Erai cuprinsa de extaz
de dragoste deplina,
de o lumina oarba
a unei lumanari topite...
De sentimente profunde
de ganduri
si
vise ne mai intalnite,
de atingeri usoare, fine, iubitoare
si toate acestea
intr-o seara de noiembrie
lasata in amurg
cu o luna pierduta
prin ceata norilor,
cu un vant ascutit
ce-ti crapa buzele si chipul
si in curand iubito
seara se va sfarsi,
va veni o dimineata
si in ganduri vom muri...

Momente...

Cantam privind in infinitate
si zaream un chip indelungat,
acea comoara pusa la o parte
acel chip de neuitat...

O privisem cateva clipe
si prin gand ea imi trecea
imi facea sangele sa-mi curga
si pometii m-i se inroseau.

Era atat de diafana, atat de delicata
cu o fata atat de anonima
cu ochii atat de lipsiti de expresie
incat pareau aproape transparenti.

Vroiam s-o strang la piept
s-i cant, sa-i spun ca o iubesc
dar gandurile care ma framanta
ma tin departe de tot ce-i omenesc.

De la melancolie la razboi

Stare de nebunie, melancolie si disperare
imi cuprinde starea si vise neprevazute,
ma tot gandesc la viitorul meu mormant
si ma uit la sufletul meu naprasnic...

Lucruri mici ma fac sa plec departe
cu gandul intr-o lume sa vad doar pace
sa nu existe teama de singuratate
o viata-n care sa nu fie razboaie.

Privesc timid lucruri ce ma inconjoara
la o lumina oarba de un bec amenintator,
privesc prin sticla vitrinei bibelouri moarte
si jucari de plus ce nu-mi mai vorbesc...

Americani detasati in orientul mijlociu
mercenari instruiti au mers ca sa omoare
suflete timide, nevinovate pier fara suflare
si zambete inalte pe chipuri stau s-apara.

De ce razboi? De ce nu pace?
Oameni morti, copii fara suflare
parinti disperati de pierderi amare
si copii intristati in lacrimi amare.

Cu pusti in mana, gata sa omoare
copii mercenari, criminali peste hotare
razboaie dure duc pana la capat
dar razboiul rece abea sta sa apara.

Ganduri de toamna (melancolice)

Nori mohorati in trista lor prezenta
si capabili de orice razboi,
ingandurati asteapta timpul asteptarii
sa-si revarse energie peste noi.

Pomi batrani, acoperiti de umbra norilor
tremura in frigul ce-n toamna se lasa...
frunze zburatoare calatorind in voia lor
si triste vieti cantate de corul codrilor.

O frunza inecata intr-o balta cu noroi
se plimba solitara in voia vantului,
tremurand in noapte in vazul tuturor,
dezbracata stand, meditand la soarta ei.

Prin lentile

Prin ochii mei vad aceleasi clipe
triste, grele inversunate-n ceata
acele vise spulberate-n vanturi,
prin ochii mei te vad in ceata...

In amurgul serii cand toti apleaca capul
in cantecul asteptarii goi privind in noapte,
in cantul norilor plin cu lacrimi inghetate
in amurgul noptii cand plang spre dimineata.

Plec capul dar ochii ii tin deschisi
privesc in taine, pe chipul tau senin
ma uit spre buzele care inca ma tin in viata
acel citit al buzelor ce-l privesc in ceata.

Acea privire lunga ce o arunci cu drag in noapte
ma privesti cu greata ca-n visele noastre
dar ochii mei iubito te vor mult mai aproape
si trupul meu fetito te vrea cu drag la noapte.

Refugiat in ganduri

Stand ingandurat intr-un colt de camera
Si privind cu teama "Demiurgul cel rau"
Privind in sufletul, frant de oboseala
Si clipele tarzii ce trec fara intrebari.

Privindu-mi reflexia intr-un geam ingandurat
Si-mi priveam cu greata faptele trecute,
simteam, acele pete, murdare si ne curate
acele urme, pierdute clipa dupa clipa.

Priveam la ceas tacut, priveam in disperare
nu stiam ce-i de facut, cuvinte fara silabe
oftat dupa oftat, ganduri planse intr-o doara
ganduri intunecate in mintea mea domoala...

Prin geam priveam, vremea crunta de afara
priveam uimit frunzele inecate-n ploaie
as vrea sa fiu si eu, o frunza calatoare
sa zbor in adiere sa mor in neant de toamna.

As vrea sa fiu calcat de gandurile tale
sa fiu incoronat cu amagirile tale
sa pot suporta durerea ce sufletul ti-apasa
sa pot sa mor in noaptea gandurilor tale...

Soptit vorbesc, cu lacrimi care-mi curg obrazul
le sterg domol, dar lacrimile incep sa doara
sunt calde si tulburi ca si vremea de afara
triste plang si ele in agonie si speranta.

Scurt si violent

Suferinta da greutate
gandurilor mele
si le impiedica
sa se transforme
in ceva frumos...
Astfel, suferinta
imi inspira
o parte a amagirilor mele,
o parte distrusa in viata mea,
un moment neasteptat
in visurile mele
si clipe transformate in real
din vorbe aruncate-n vant...
Judec bine aceste momente
as fi preferat
sa nu fie nimic,
traiesc cu spaima,
o viata ma inconjuara
si trist ma uit in acest trecut.
As vrea acuma sa inchid ochii
sa ma trezesc, vazandu-ma rapus
sa nu mai fiu in trupul vesnic
ca tot ce fac, e un nimic.
Blestemat sa fiu
om al necredintei,
alungat de pe pamant
sa cant durerea unui suflet
sa-l alint, sa fiu rapus.
Acum sfarsesc aceste versuri
si plec in lumea mea,
in lumea plangerii
unde trupul n-are suflet,
unde ascult
sunetul acustic ...

Sunt satul sa fiu eu

Sunt satul sa fiu eu,
imi repet, atunci cand aspir
si fug
de mine insumi,
iar cand o fac
in mod irevocabil,
ironia vrea sa comit
un act
sa ma regasesc,
sa devin eu insumi
in chipul absolut.
In clipa cand imi curm zilele
recad in fatalitatea
de care am vrut sa scap,
sinuciderea nefiind decat triumful,
sarbatoare a acestei fatalitati.
Sunt nopti
cand viitorul e abolit
cand din toate-mi mai ramane
doar aceea pe care o aleg sa nu mai fiu.
Daca as putea sa-mi deschid firea
sa fiu orisicine...
Daca as putea sa ma agat de vocabula magica...
Daca as avea senzatia
ca am lasat in urma
faza intrebarilor si ca in sfarsit
am gasit solutia oricarui impas...
A sinuciderii,
a plecari din aceasta dimensiune
as pune punct gandurilor magice
ce mi-au pus presiune
in calea in care eu am pasit
si-n drumul vietii
care va avea o cotitura macabra
in viziunea mea
de ochii de pisica,
de om anxios
si visele s-ar indeplini
doar in ideea de...
sa nu mai fiu?
Am atatea motive
de a ma suprima
pe cate sunt
de a continua...
Nu exista nimic mai profund
decat dorinta.

De ziua lor

Ati fost candva
persoane fizice
dar au curs
in urma voastra,
lac de lacrimi,
zile nepatrunse
si ganduri rupte
de realitatea noastra.
Ati plecat
undeva captivi
in libertate
si ati lasat
totul pe acest taram
au curs lacrimi
triste si incruntate
si visele noastre ce s-au frant.
As vrea acum
sa te ating nefiinta
sa stiu ca esti
existi undeva
dar noi aici
de 1 noiembrie
va spunem tristul
"La multi ani!"

Amintiri din copilarie

Cand eram mic
ma jucam...
trist aruncam
privirea de pe geam,
trist ma jucam
cu soldateii pe trotuar
si trist plangeam
cand loveam
masinutele de geam.
Dar micut fiind
eu plangeam
in tristetea mea
de copil bolnav,
radeam cat radeam
dar radeam pana
lacrimi imi dadeau
si de lacrimi ma stergeam
cu mainile muradare
ma manjeam...
dar acum am inceput sa cresc
si nu mai plang
ca un copil ceresc,
plang cu lacrimi reci de viata
care ma fac sa amutesc,
ma tin legat in lanturi proprii
nu legat de stalpii societatii
si acuma cand sunt mare
nu mai plang pentru ca ma doare,
pland de durere sufleteasca
nu de palme cazute-n ceata
acum sufar dupa tine
nu mai sufar
dupa mine...

Moartea lui EINSTEIN

   Einstein a murit la Princeton Hospital pe 18 aprilie 1955. Creierul si ochii sai au fost prelevate si pastrate pentru cercetari. Anatomopatologul Thomas Harvey a relaizat autopsia sa si fara permisiune i-a prelevat creierul si l-a pastrat. Un alt anatomopatolog i-a prelevat ochii cu permisiunea directorului spitalului.
   Dupa moartea sa Alber Einstein a fost incinerat. In 1985 (cand m-am nascut eu) intr-un articol dn Experimental Neurology s-a afirmat ca creierul lui Einstein avea un numar peste medie de celule gliale (care alimenteaza neuronii) in regiunile din emisfera stanga despre care se presupune ca sunt raspunzatoare pentru capacitati matematice si lingvistice. Cercetatorii au comparat creierul lui Einstein cu creierele pastrate de la treizeci si cinci de barbati si cincizeci si sase de femei, despre care se stia ca atunci cand au murit aveau o inteligenta normala. Au aflat ca in cazul lui Einstein, regiunea creierului despre care se crede ca este legata de gandirea matematica – lobul parietal inferior era cu 15% mai mare pe ambele laturi, decat creierele normale.
   Corpul lui Einstein a fost transportat la Mather – Hodge Funeral Home din Princeton si incinerat la Trenton in ziua mortii sale. Cenusa a fost imprastiata intr-un loc necunoscut de catre doi prieteni Otto si Paul. Ultima persoana care l-a vazut pe Einstein a fost asistenta medicala Alberta Rozsel...

De moment

Calduros
acest scaun
acoperit
cu o carpa
de culoare
anxioasa,
acest loc
unde
unii fumega de placere
si-mi tulbura mie
gandurile,
unde Dani acol-citeste
si eu ma afund
in ganduri,
unde unii stau
atarnati de un
moment vitreg,
unde altii
isi fac planuri
pentru anul nou
si unde eu
gandesc cu pixul
pe hartie
ascultand fundalul
unde-mi canta jazz-ul...

Atingandu-te

Atingandu-ti parul
parfumat
de parfumul florilor albastre
ca un azur
al cerului indoliat
alunecand in inimile noastre.
Atingandu-ti haina
fina ca un
vierme catifelat... (de matase)
Atingandu-ti chipul
pometii tai timizi,
rosii si calzi...
Atingandu-ti trupul,
trupul tau
aruncat
in singuratatea
ochilor mei caprui...
Atingandu-te
cu toata fiinta mea,
acoperindu-te
cu tot trupul meu
si iubindu-te
ca-n prima zi
a intalnirii noastre...
atingandu-te...

Vom fi candva un noi?

Privirea ta ascunsa de ochii mei pierduti
ma uitam la ei, priveam in necunoscut,
dar tot ce mi-ai lasat pe chipul meu strain
as vrea sa pot uita ganduri reci pierdute pe pamant.

Nu pot sa inteleg de ce ai fost pierduta?
in acele clipe cand eu sopteam ascuns,
cantam in intuneric sa nu ma vezi rosind,
dar respiratia mea grabita ma dadea de gol sublim.

Iubito, intelege ca te iubesc nebun
căci fara tine sunt copilul ratacit,
tu imi dai putere sa merg si sa traiesc
sa fiu un om puternic, sa lupt ca te iubesc.

Dar eu plutind in vise prin norii dragostei
ma gandesc la clipe la tot ce m-a ucis
ma uit la tine mandro, imi zic ca sunt nebun
privesc frumos la mine, vad chipul tau plapand.

Anii trec, trec si totul este scrum
poate intr-o zi ne vom gasii
raza din noi e tot cea mai ramas,
priveste spre cer si raspunsul il vei vedea.

O clipa neuitata in gandurile noastre
vor fi vesnic purtate in inimile noastre
dar noi iubito oare: vom fi candva un noi?
si gandul ma apasa, ma ucide-n somn...

Mereu in toamna...

In acest sezon, simt cum incepe toamna,
simt racoare ei, ce-mi strapunge palma
simt acea adiere, de vant calator
si vad acele frunze, cum mor linistitor.
Mereu in toamna...

Privesc acei nori, incarcati cu lacrimi amare
negri, cenusii si totul este-n toamna
dar lacrimile cerului, se abtin din planset
dar pomii rataciti de vara, bufnesc in planset.
Mereu in toamna...

Anotimp perfect, pentru stare de melancolie
sezonul perfect pentru clipe-n poezie,
nopti superbe, de vant si adiere
si gandurile mele ce-n ganduri se vor pierde.
Mereu in toamna...

Pasi repezi, grabiti prin trotuare false,
priviri marete, in jurul pomilor din toamna,
zambete sincere aruncate de pe chipul meu...
imbratisari inmiresmate pe trupul tau...
Mereu in toamna...

Prin mintea mea

Inlacrimat privesc natura
acele frunze, moarte in tarziu
acele drumuri, acoperite-n noapte
de culoarea frunzelor, triste la pamant.

Dar eu calcand usor prin lume
prin multimea, ce parcu l-au stapanit
acei copii, micuti, veniti pe lume
ce striga si ofteaza, este noul inceput.

Trecand usor, visand la clipe,
la clipele ce-n urma le-am lasat,
dar eu mereu le port cu mine
ganduri, ce-n mine ele-au stat.

As vrea sa pot privi trecutul
sa pot sa stau, langa mana ta
sa pot sa-ti simt, fericit obrazul
cel care candva era in palma mea.

As mai vrea acum fata frumoasa
sa-mi deschid ochii, sa te pot vedea
dar visul meu e paradoxul vietii
si singur stau in sinea mea.

Oh! Doamne, cate ganduri amortite
ce in mine, ele ma stapanesc;
de ce prin clipe trece omul?
visam mereu la ce-i mai greu.

Reverie

Ma uit prin zare, printre frunze
nu vad decat, acelasi chip,
acelasi chip ce-l porti iubito
dar tu, tu ai plecat de mult.

Pe scaunul de veghe

Ascuns, intr-un decor dalb
si ma gandesc ca un nebun,
zambesc fortat, ascuns in clipe,
triste ganduri, amortite...

In noapte, in liniste deplina
asezat, la o masa veche
privesc ceaiul cel fierbinte
si pixul meu ce scrie-n versuri.

Cu gandul, dus departe
la amintirea ce a trecut,
dar totul, totul este farmec
ca si sunetul de saxofon profund.

Inecat in versuri proprii
Ce ma sfarteca, ma tin legat
acele ganduri zac la tine,
esti de neuitat...

Intorc pagina in viata,
numele tau este scris in ea,
ii scris cu viata, colorata
cu patimi dulci de neuitat.

Promenada bizara

Privindu-mi varfurile pantofilor
si lovind agale printre frunze,
merg gandind prin parc botanic
singur, printre crengi si frunze.

Sentiment de dragoste de toamna,
plimbari, in noptile pustii
nopti de toamna, reci ploioase
ganduri...ma invinetesc de frig.

Intr-o margine de strada
zac popoare de frunzis,
acele vieti, ce-n vara au culoare
dar se pierd toamna-n pustiu.

Vin cantand, vrajitori spre dimineata
si aduna ce noaptea a lasat...
aduna frunze cazute-n noapte,
covorul galben, ce m-a impresionat.

Clipe zilnice

Visez atunci cand merg pe strada,
cant atunci cand ma trezesc,
zambesc cand totul mi se pare...
plang cand ma gandesc la chipul tau.

In hohot rad cu lacrimi fericite
atunci cand stiu ca pot zambi,
dar chipul meu e masca fericirii
Visand mereu cu ochii inchisi.

Cu glasul tau ascult tacerea,
tacere ce pe mine m-a atins,
in ochii tai, vad mangaierea
o iubire fara sfarsit...

Povestea mea ii veche indoliata
a murit odata cu al meu vis,
dar timpul le va rezolva pe toate
si cantul meu va fi de nedescris.

Intrebandu-ma?

Eu? De ce
mereu
ma bantuie un gand
infumurat,
un gand lipsit
de biruinta,
o lacrima
ce-n urma a lasat
triste
amintiri tacute?
De ce in urma mea sunt lacrimi,
decor ud
de plangeri amortite,
vise albe, soapte ascutite
si triste lacrimi
orfane spovedite.
Acelasi eu...
acelasi gand obraznic,
aceleasi ganduri,
cuvinte inselate...
De ce eu?
Mereu privesc tacerea,
privesc linistea,
ascultand
amorteala
gandului
ce-n trup
ma stapaneste,
gand inlacrimat
de lacrimile
ochilor
ce pe tine te-au vazut...
De ce ma uit la tine
si te vad a mea?
De ce ma plang de tine
si plang in supararea mea?
Cuvinte spuse
increzator de mine,
singure
in vorbe,
goale in pasiune.
As vrea
sa fug
in lumea-n care
tu traiesti,
sa fiu cu tine,
in clipa-n care
tu vei plange,
sa pot strang la pieptul meu
lacrimile tale
ce ma vor plange.

Impotriva noastra

Murim traind
si traind murim
in somnul nostru rece,
dusi in neant
dusi in pustiu
acolo Dumnezeu vorbeste.
Amurg, lacrimi, agonie
si extaz
inotam in sange rece,
in viata noastra
ce-i un calvar
si timpul nostru trece.
Cat timp a mai ramas
in viata mea pustie?
Cate ceasuri se mai scurg,
adulmecati de
vise...?
Ganduri acre si gretoase
ce-mi stapanesc gandirea,
vise negre
infumurate
imi cladesc privirea.
Oameni albi
cu gandul rece,
ca de mercenari nebuni,
lovesc cu pietre,
lovesc prin vorbe
aceiasi oameni prosti, nebuni.
Nu le pasa
de gandul nostru,
ne strivesc
doar din priviri,
ne vor in lumea
lor concreta
plina de copii nebuni.

Narcisist

Obsedat de mine insumi,
sunt un egoist,
un univers parasit de stele,
sunt un egoist...
Eu nu sunt trist,
ci lumea toata-i trista-n mine
si imi face poezia
un plus de suferinta.
As vrea sa fiu mangaiat
de maini prin care pot strecura timpul
sau plans de ochii smulsi
dintr-un Paradis launtric.

Azurul mintii

Solitar stau si gandesc
cu gandul indreptat la tine,
cu vise albe, ganduri negre
ce-mi amintesc de tine.

Captiv in urma zilelor trecute
si pasind in timpul tau,
gasind aceleasi clipe frante
ce mi-a patruns calea mereu.

Crezand ca totul e un farmec
si asteptand ziua de azi,
privind in ochii tai frumoaso
privesc chipul solitar.

Starea ta emotionala
ma face sa gandesc nebun,
ma tine strans, ma leg de-o viata,
ma faci sa te iubesc mai mult.

Ma uit la tine si-ti privesc iubirea
te privesc neincetat,
te vreau in viata mea fetito
sa-ti daruiesc iubirea mea.

Fara cuvinte nepricepute
ma uit spre cer si ma intreb:
Aceste versuri nerostite
ti le voi rosti in veci?

Tarziu in noaptea inlacrimata
ce-mi plangea cu stropi de ploi,
imi canta muzica naturii
imi spune in cuvinte noi.

Alergand de gandurile mele
incerc sa uit tot ce a fost,
incerc sa merg spre drumul vietii
sa pasesc, sunt singur calator.

Ma uit in spate peste umar
si fugind eu te privesc,
ma uit in ceata de lumina,
printre lacrimi te privesc.

Dar gandul tau subtil asteapta
sa te parasesc in zori,
sa plec in lumea ce asteapta
sa ne vada calatori.

Plang, ca un copil pierdut in noapte
si respir cu greu oftand
dar gandul meu la tine se indreapta
si fara tine sunt un gand.

Un praf din stele, o aripa infranta
un vis pierdut si efemer,
o agonie in trista-mi viata
ce paraseste trupul meu.

Legat in lanturi, pus la arest
aruncat in vidul vietii,
cant captiv, in propria-mi viata
ce ma va purta mereu.

Poezie melodioasa imi sopteste gandul meu
Poezie, versuri albe ce ma va iubi mereu.

Vinovat

Singur, in bezana camerei ascunse
stau si meditez la suflete pierdute,
ma gandesc la ea, ca-i departe sora
ma gandesc la el, ii departe vena.

Aceleasi zile negre, ma cuprind in zori
uitandu-ma-n tavan, acei pereti goi
aceleasi sentimente, profunde de isterie
aceleasi ganduri acre, inecate-n soapta.

Stau si ma gandesc, ma uit intr-un decor
in bezna si amintiri privesc peretii goi...
acelasi glas profund ce-mi stapaneste viata
aceiasi ochi caprui, ce-mi lacrimeaza fata.

Dependent de otrava ta fetito,
am incercat sa ma tin drept...
dar serul tau da dependenta
ma tine strans, pe scaunul meu.

Ma zbat in viata si-n libertate
mergand pe strazi pustii cantand,
pasind agale, pasind cu viata
dar cantul meu, e funeraliu stins.

Departe sunteti voi, teme iubitoare
cu o viata neagra, patata cu cerneala
as vrea sa fie alba, alba ca un crin
dar gandul meu launtric, inconjurat de spini.

Uitandu-ma in ore, ma uit trecand cu ochii
si timpul trece tare, trece singuratic.
Dar voi sunteti departe, ma-ti parasit major
dar visul meu albastru, va fi un cer de dor.

Iubesc distanta noastra, iubesc aceleasi flori
urasc teama ce-apasa, distanta dintre noi...
 

Inselator

Ascultand in prag cum canta,
Cum soptea acele ganduri,
Dar tu, cu mana ta dezmierdatoare
Ma atingi, ma mangai fara-ncetare.

Inconjurat de chipuri albe
Si privit, ca un necunoscut,
Te invit fetito in lumea alba
Al gandurilor ce-n mine au stapanit.

Un gand de veacuri, stapanit in mine
Singur, parasit, ca raposatul in sicriu
Respir nostalgic, aceste cuvinte
Lasat, dus, in acest pustiu...

Privesc rece tot ce-i viata
Ma uit la mine si imi zic:
Dar tu fecior ai lumea intreaga!
Zambeste, poate fi un inceput.

Triste lacrimi patinand obrazul
Lasand urme ca un melc,
Acelasi gust amar de lacrimi
Ii simt gustul sufletului meu.

Tarziu...

Ascultand in prag cum canta,
Cum sopteste acele ganduri...
Dar tu, cu mana ta dezmierdatoare
Ma atingi, ma mangai fara-ncetare.

Inconjurat de chipuri albe
Si privit, ca un necunoscut,
Te invit fetito in lumea alba
Al gandurilor ce-n mine au domnit.

Un gand de veacuri, stapanit in mine
Singur, parasit, ca mortul in sicriu
Respir nostalgic, aceste cuvinte
Acelasi gust de ceata din sublim.

Deliciul de a muri

Singur stau si ma gandesc
Intr-un decor cu doua scaune,
La sarutul dulce, al buzelor tale
La framantarile mele, in amurgul meu.

Plecand capul si privindu-mi glezna
Vad doar un pusti, aruncat intr-un decor
Un barbat, ce ieri era pustanul
Alergand intruna prin noroi...

Dar eu crescand, pasind in viata
Ma gonesc de timpul meu
Privesc in ceata, privesc la viata
Nu vad decat un singur dor.

Un trup in care libertatea-i mica
Si captiv intr-o speranta,
Prins in lanturi, zale inchise
Parasit, gasit in aceasta toamna.

Amurgul gandurilor ma duce-n melancolie,
Ma las parasit, de singuratatea omenirii...
Prins in lumea poeziei, in lumea disperarii
De agitatia surda din visul meu launtric.

Aimintiri apasatoare

Spalandu-mi sangele, in roua dimineatii
Ma trezesc zambind, cu ochii dulci
Zambesc la tine chip de inger,
Acelasi vis, pierdut in vis.

Atins cu degetele tale fine
Si iubind, acelasi sentiment
Incerc sa fiu in calea ta fetito
Sa fim un cer, un nor de fum.

Vreau sa crezi in taina noastra,
Sa nu te lasi, dusa de val
Sa crezi in mine si-n soarta noastra
Sa nu distrugi tot ce-am creat.

Dar visul tau ce sta sa piarda
Aceasta casa, dar tu dispari
Tu vrei sa pleci, in lumea larga
Dar eu raman, raman un solitar.

Pasesc in mersul unei umbre
Si ma prefac ca nu te vad,
Dar eu te simt, te simt la mine
Cu acelasi gand te port.

Prin plansul norilor dispar,
Ma duc, in gandul mortii
Ma las purtat in agonie
Si ma duc in chinul vietii.

Pasesc in toamna si aud
Cum totul suna a rece,
Ma uit in sus, privesc spre drum
Si pretuiesc un strop al vietii.

Acum sfarsesc calea gasirii
Si ma duc in somn de veci,
Ma duc cantand, ma-ndrept in umbra
Si m-ascund in gandul meu.

Soptind cuvinte...

Asculta-ti inima iubito
si incearca sa fi tu,
asculta-mi glasul meu iubito
si incearca sa fi tu.
Privesc cu ochii, inlacrimati si tulburi
privesc, ai tai ochii caprui
te vad pe tine cu chip de inger
Si vreau sa-ti cant, ca si canarul sfant.
Ca-n strofele lui Pittis
Sa ma intelegi ca te iubesc,
Sa te ating, cu pulsul vietii
Sa te alint, cu visul meu.
Oh, Doamne cate versuri inlacrimate
cate strofe de argint,
cate versuri spulberate,
pentru acelasi gand sublim.
Tu, fata draga mie,
cu ochii tai mici pierduti,
privesti in zare, privesti in lume
Si-mi rostesti cu glas tacut:
Tu iubite, al meu suflet
Esti toamna mea, ce-mi umple viata
Esti ploaia care ma unge dimineata...

Frunza

Frunza galbena solitara-n lume,
ratacita-n noapte,
in noaptea fara nume
cazuta, intr-o margine de balta
si pierduta, intr-un inceput de toamna.
Ea imi spune venirea toamnei
imi spune cu glas soptit,
se pierde, in timiditate
si se preface ne simtit...
Privesc in gol si ma intreb:
Cate frunze se ratacesc?
Cate ape se-nveselesc?
Doar atunci cand este greu...
Dar eu cant privind la ea,
Ma intreb: ar mai ploua?
Sa fiu si eu pierdut ca ea
Sa fiu gasit, de mana ta...
Frunza galbena solitara-n lume,
pierduta, fara rost in lume
zacuta, fara glasul verde
imbracata in haina ruginie.
Tremurand, in seara stropilor de-argint
pierzand haina verde,
lasand in spate, vocea tacerii
si pierduta-n toamna in voia pierzarii.

Iubesc...

Iubesc toamna,
iubesc totul atunci cand este ud,
iubesc frunzele ruginite
ale copacilor centenari...
Iubesc acel cantec
de stropi cazuti in strada,
iubesc acele balti,
ce-mi reflecta imaginea neclara.
Iubesc tulpina uda, a pomilor plansi
Iubesc acele frunze cazute la pamant.
Iubesc acei stropi,
ce se preling in soapta
si mangaie in tacere
bancile necurate...
Iubesc acel vant,
ce bate lin in frunze
Si le scutura de greata verii cea trecut
Le reinoieste prin cantul serii
Si le arunca spre pamant.
Pomi goi fara imbracaminte
Arata vestejiti, imbatraniti din timp
Dar totul e pictura
In acelasi parc sfant.

Atins in toamna

Ating cu privirea, sufletul tau cald
Si-l pretuiesc, ca un talisman...
Mi-l daruiesc mie, acelasi suflet cald
Din partea ta iubito, un suflet solitar.

Pe margine de banca scriu apasator
Indur in asteptare, un inger calator
O fata minunata ce din frunze apare
Un inger calator, pierdut in zare.

Acelasi timp in toamna rece, friguros
Ma duce-n melancolie...in visul meu
Dar eu privesc spre zare, zarea frunzelor
Si astept sa apara, realitatea gandurilor.

Te-am ales cu sufletul, din miile de frunze
Te pastrez in inima, ca intr-un clasor cu timbre
Vreau ca tu iubito, sa-ti exprimi tacerea
Vreau sa-mi dai puterea, sa-mi exprim tacerea...

Ploua, peste fruntea mea plina de sudoare
Si ochii imi erau inundati, de stropi de ploaie
Plangeam cu ploaia, plangeam in natura
Si vedeam in ceata, pasii tai grabiti de lume.

Poezie

Batranii spun ca apa trece
si spun ca pietrele raman.
Dar lucrul altfel se petrece
pe vechiu nostru glob batran.
Ca piatra orisicat de tare...
se macina si trece stand,
Iar peste trista-i macinare,
doar apele raman.


                  F. Pittis

Glasul anotimpului

Cerul acoperit de plapuma norilor,
Imi canta prin nostalgia frunzelor...
Iar eu indur, vantul ce bate
Ma zgribulesc intr-un loc plapand.

Stau inchis in sezonul melancoliei
Si ma gandesc, la tot ce-a fost
Ascult timid, vantul ce-mi canta
Si cearta frunzelor ascult...

Inca verzi dar tremurande,
Ele striga catre cer
Vine toamna, ploi marunte
Acele nopti cu vant usor.

Corbii innegresc vazduhul
Se grabesc in somn cantand,
Dar eu privesc lumina vietii
Ce-mi sta in drum, mereu luptand.

Acea lumina patrunzatoare,
Ce lumineaza ambient frunzisul
Acele frunze cazatoare,
Acei copaci goi, muribunzi.

Lumina-mi spune in glas de toamna
Sa ma gandesc la un trecut,
Sa fiu mirele, ce toamna se insoara
Cu fata zilelor in ploi cantand.

Voci nepatrunse

Chinuit, aud acele voci marete
Si ma rog, sa le las in urma mea,
Ca si prada ma ascund de vantul rece,
Si ma rog, ma rog in urma mea.

Plutesc in noapte, in ganduri amortite
Si ma gandesc la fapte, la cele savarsite
Vreau sa scriu, despre chipul tau iubito
Dar nu existi, esti decorul nefiintei...

Candva voi inceta de iubirea asta rece,
Iubesc natura, dar timpul nostru trece
Privesc amurgul, ce-mi tresare amintirea
Si ma gandesc la tine, la zilele marete.

Anxios, respir cuvintele vulgare
Dar le modific, gandul iar ma doare
Dar trist sunt eu, in lumea mea ascunsa,
Ma trezesc mut, in lumea ta iubito.

Inchid ochii si ofetz tacerea,
Plec, cu gandul indreptat spre tine,
Dar tresar, la vocile marete...
Si ma trezesc, din somnul meu profund.

Sezonul amintirilor

Privesc fix, spre aleea fericirii
Si vad frunze purtate-n vant,
Vad cum totul, e un farmec,
Totul e un gand in parcul sfant.

Frunze ruginite parasesc copacii
Si se-ndreapta, spre sol cantand
Se indreapta incet in toamna racoroasa,
Dar pomii plang, raman dezgoliti.

Toamna vine, vara se sfarseste
Si incet ma schimb si eu,
Respir parca vocea-mi calda,
Glasul toamnei ce-l aud mereu.

Cu mintea plina de voci amare
Privesc spre sol, spre radacini
Covorul galben, de frunze calatoare
Picteaza parcul neinsufletit.

Multe lacrimi transformate-n sange,
Sau prelins pe corpul meu
Urme uscate, pete de sange
Au ramas in sufletul meu...

Dar eu privesc spre crengi uscate
Si ma gandesc la cerul tau,
As vrea ca tu, frunza uscata
Sa-mi cazi in urma, sa te simt si eu.

As privi in spate, sa te vad plangand
Sa vad cum vantul,, te adie-n soapta
Sa-ti aud glasul tau cantand
Sa vad cum totul este-o soapta. 

Ti-aduci aminte?

Ti-aduci aminte noaptea aceea?
Noaptea-n care ai spus: Te iubesc
Ti-aduci aminte?...Acele vorbe
rostite cu un glas tacut timid?

Adu-ti aminte ca ai jurat,
Pe toate stelele din cer.
Ti-aduci aminte?...Eu n-am uitat
Atunci cand imi sopteai, un te iubesc...

Rostindu-mi

Privesc spre cerul plin de stele
Si ma uit in gol, si-mi spun...
Cate farmece, de intrebari rostite?
Nici un raspuns venit de sus.

As vrea sa fiu, cerul tau iubito
Sa ma privesti cu drag de jos
Sa fiu, steaua ta mandruto
Sa sti ca eu te voi privi mereu.

As vrea sa fiu esenta vie
De un parfum rar, ratacitor
Sa ma pierd in sanii tai iubito
Sa ma preling pe pieptul tau.

Liniste amortita, pe chipul meu ratacitor
Tacere incruntata, pe ochii mei nemuritori
Urlet sumbru, in vocea mea tacuta...Si
chipul tau, deseant in irisul meu vazator.

Voci aud, intr-un subconstient nebun
Dar vad ca sunt ratacitor pe drum,
In anxietate imi petrec placerea
Si scriu cu teama, asta-i puterea.

De umbre, vise si agonie
Ma ascund si ma feresc,
Alerg in soapta si-n tacere
Spre traiul meu ramas in veci...

Acele nopti petrecute singur
Ce ganduri, ma duceau la interes
vroiam sa stiu ca suflul moare,
Moare odata cu trupul meu...

Lupte dure cu propria-mi forta
Ma chinuiau in visul meu,
Obiecte ascutie, de propria forta
Ma strapungeau in corp mereu.

Urme, rani si cicatrice
Ramase viu pe corpul meu...
Dar ele moarte, rani deschise
As fi in viata tot mai rau.

Pentru ea

Vreau, sa patrund in viata ta
Sa pot intra, in mintea ta
Sa alung, tot ce-i trist si rau
Sa pot sa fiu langa trupul tau.

Bat, la fereastra ta iubito
Si te vad, visand in patul tau
As vrea sa intru, sa-ti rostesc cuvinte
Dar nu pot, voi fi increzator...

Eu, te zaresc intr-un cuvant in noapte
Te privesc, linistit si plin de dor
Vreau sa pot, sa-ti ofer in lacrimi
Acel cuvant, spus cu fiori...

Vantul bate in drumul nostru
Si ne alinta iubitor...
Ne spune rece, cuvinte calde
Oferindu-ne un adapost.

Alerg in urma ta frumoaso
Si zdrobesc lacrima ta,
Ma manjesc de dorul vietii,
Ma manjesc cu dragostea ta.

Pe strazi

Copii goi, umba desculti in noapte
Cersesc la semafor, cu vocea-n soapta
Cu lacrimi in ochii, plang de durere
Si cer un ajutor, la oameni in tacere.

Pe chipul lor se vede viata
O viata trista, in urma-i ceata,
Sperante rupte din vise adormite
Chinuri fara suflet, in suflet de morminte...

Acei copii, rataciti intr-o lume mare
Plang cu lacrimi, lacrimi mult amare
Parasiti de mame, mame nepasatoare
Aruncati in strada, fara pic de indurare...

Tristi acesti copii ai strazii
Parasiti, de fericire si speranta
Cu vocea scrsnita, de plansetul durerii
Cu privirea-n vanturi, in cugetul placerii.

Tacerea

Tacerea, totul e un sarm al dragostei,
Un semn adevarat, al iubirii noastre
Un gand ce-l porti, in mintea ta deosebita
O sopata scumpa, spusa intr-o seara mare.

Vorbindu-mi in tacere, ascult vocea ta suava
Si-ti privesc mut, buzele groase ca de ceara
Parul tau, cel adie vantul, vantul sfarsitului de vara
Si pielea ta fina, neteda ca un camp de primavara.

O priveam!

O priveam, incepand sa n-o mai vad
Cu ochii, inlacrimati de planset
O priveam cu drag, cu dragoste si dor
O strangeam la pipt in ganduri...

O secunda infinita, ne despartea iubirea
O stare de iubire, imi cuprindea privirea
Un moment de pace, imi recapatam puterea
Un strop de libertate, un strop de biruinta...

O taina ascunsa undeva departe
Intr-un gand inlacrimat de dor,
Un gand iubit, un gand la mine
Face din iubirea noastra, un fior.

Un strop de vis, un strop de vin
Mi-ar indulci creatia...
As fi din nou, un cavaler,
Ce-ti taie respiratia...

Dorinta

Vreau putin din nimicul tau,
Vreau sarutul, de pe chipul tau
Vreau ca stropul, amintirii,
Sa-mi aminteasca de surasul tau.

Mergand, intr-o lume antica, pasind
Ascultand, vocea subreda soptind
As merge-n timpul, petrecut in gand
Sa fiu cu tine, pe o aripa de vant...

Lacrima ta, imi alunga tacerea
Plansul tau, infurie placerea
Zambetul tau, imi aminteste amintirea
Chipul tau, imi da trezirea.

Parul tau, de culoare aramie
Imi da speranta de iubire
Imi alunga-n noapte starea
Si ma face, una cu amorteala...

Tu frumoaso, cu ochii de inger
Cu un zambet de fecioara
Ma faci sa-ti cant, sa-ti spun enigme
Sa cand balade si enigem sfinte.

Inchid ochii, astept atingerea
Atingera ta, ce-n urma ai lasat
Sa simt mirosul, pielii tale
Un miros, de ochi inlacrimat.

Amaraciune

Silogismul amaraciunii, ma tine strans in viata,
Ma tine-n agonie si in neantul nefiintei,
Ma zbuciuma si ma distruge, incet in noapte
Ma stoarce de putere si de-o iubire greu puratata.

Un sfat primit, aruncat undeva departe
Un chin pierdut, o dama, ce de mult asteapta
Un strop de fericire, un strop de gand curat
Privesc pe cerul negru, cerul infumurat...

Un gand ratacitor in mintea mea obscura
Ma deprima si ma-nalta, undeva-n nestire,
Imi deprima starea si sufeltul ratacitor in lume
Ajung sa fiu copilul, vantului si anotimpului... 

Regasit in toamna, in parcul frunzelor cazute
Pe banca plansa, de lacrimile unei lacrimi
De serul timpului, ce trece, fara prezentare
In timpul serii, ce eu ma zbat prin fapte.

Privindu-ma

O lume muta, privesc prin ochii mei
O lume oarba, zaresc prin ochii ei
O lume rea, ma zbuciuma-n zadar
Un trist calvar, m-arunca spre altar.

Cu gandul rece, inghetat in mine
Privesc cu nepasare, lumea ce ma minte
O vad cum trece, in zadar prin lume
Si timpul trece, dar vorba prost ramane...

Specie de natura, de om pierdut in lume
Fara sprijin, fara un Dumnezeu anume
Sta vegheaza, asupra-i minte oarba
Si omul mereu se-ntreaba: Esti acolo Doamne?

Intrebari nocturne, imi macina gandirea
Imi spun mereu in soapta si-n tacere-i lumea.
Rostesc cu vocea-mi calda, rostesc poate iubirea
Si-n visul meu cel pasnic, acolo-i ocrotirea!

Prezent

Privesc in fata, vad munti si ape
Zaresc in fata, sloiuri inghetate
Cuvinte rupte din cerul posomorat
Vorbe-n fata, spuse cu un gand.

Un gand, o viata, o atingere amara
Un chin, o fapta, o singura persoana
Un scop, o carte, un gand subtil
O viata buna, un gand de implinit.

Intrebari frecvente spuse cu un rost
Raspunsuri aspre, data fara scop
Mirari induplecate, de cei fara coroana
Citate spuse, de cei cu nume mare.

Suflet gol, suflet murdar de-o viata
Sta sprijinit intr-un decor...in fapta
Spune-n gand cuvinte mari de slava
Acel suflet gol, suflet murdar de-o viata...

Fragmente

Pe cerul meu lipsit de stele
Stau privind in gol in sus,
Ma uit spre tine, dar vad pustiul
Un pustiu de sufelt si de chin.

Fragmente-n viata chinuitoare
Ma izbesc de ziduri mari,
Dureri de vise, amagitoare
Cazand in jos, ridicandu-ma-n zadar.

Un gol, un capat de lumina,
Privesc in jos si-ntreb cu ura
Cate chinuri duc in spate?
Timp efemer, ce-l duc in soapte...

In abis arunc o taina,
Un vis rece dureros
Sa plec din visul estompatic
Sa prabusesc cu chin spumos. 

Ultima noapte

Cazand, in capcana dragostei inchise
Crezand, in visul unei nopti apuse
Sperand, la viitorul meu in viata
Creand cu scop un timp si spatiu.

Timp pierdut fara folos in ceata,
Pasind in lumea neagra, ca pe apa
Afundandu-ma in agonie si-n extaz
Cercetand, cautand un loc mai treaz.

Cu vantul in fata ma zbat pasind
Contra lui cantand zicand
-Cate vise s-au spulberat in noapte?
-Cate vise s-au pierdut ca-n soapte?

Cu ochii deschisi vedeam in ceata,
Priveam spre nori, priveam in viata
Ma duceam cu-n gand departe
Meditand la fapte si rasplate...

Voci soptite in jurul mintii,
Imi soptesc sa ma arunc in gol,
Imi spun ca viata-i o agonie
Sa-mi pun capat, ar fi drept.

Apusul trist al noptii...

Iubire alba ce trece marea,
Indulcind peste sarat...
Iubirea ta, ce-n urma-i calea
Stau si plang neincetat.

Lasat in urma, fara voie
Vinovat, de timp pierdut
Stau pe calea mantuirii
Si privesc catre apus.

In nori se-ascunde soare bland
Ce trece-n noapte in nestire,
Pleaca-n incet catre apus,
Lasandu-si invitata luna plina.

In amurgul serii eu privesc,
Un soare ratacit devreme
Striga-n noapte, striga-n apus
In tainicul vesmant al serii.

Tu frumoaso unde esti?
Sa vezi, ratacirea noptii
Sa-avem o viata in hamac
Privind un cer al noptii.

O floare alba de crin pierdut
In mana ta, fina si profunda
O mangaiere dulce, un sarut
Petale albe, de crin pierdut.

Pierzarea

Cant de dorul mangaierii,
Fredonand un cant  trecut
Sunt acuma pe calea disperarii
Si te vad intrand pe drum.

Sa te salut cantand in lacrimi
Sa te zaresc, alba ca un fulg
Sa fi tu, versul rostit pe buze
Sa te alint, mereu c-un cant...

Sa-mi plangi iubito-n brate,
Sa-mi spui vorbe din trecut
Nu conteaza trecuturile noastre
Atata timp...Nu suntem in trecut!

Plangi cu lacrimi calde si amare,
Te consumi precum un fruct,
Ai vrea sa fi verde, rodiatoare
Sa te culeg din zecile de mii.

Rascolesc...

Gasesc prin amintiri, un tablou murdar
Il sterg cu lacrimi, ce-mi curg de pe obraz
Il privesc cu frica, sa nu existe iar...
Si ochii tai launtrici, ma privesc cu drag.

Intr-un cufar antic, zac amintiri placute
Il deschid cu teama, de sunetul acustic
Si vad cu ochii-n lacrimi, pozele noastre rupte
Ce candva in viata, zambeau toate mute.

Totul era, in anii ce-au trecut
Si fara poze mute, am fi fost noi muti
Am trai in soapta, si-n tacere sfanta
Nu am sti ce-i viata, fara suferinta.

Gandul meu, ce dispare-n noapte
Ma duce-n timp ce te tineam in brate,
Se rupe-o lacrima si sare-n poza noastra
Si-mi aduc aminte, de vremea odioasa.

Cate lucruri am facut in doi,
Cate plante, am plantat in zori,
Cat de dulce erai tu iubito,
O viata fara tine, fara numele tau.

In vise si cosmaruri, agonie si dispret
Traiesc acum in noapte, cu stele de pe cer.
Aud cum canta greieri, timpu-l mi-l exprima
Si trupul se afunda, intr-un somn de veci.

Om

Intr-un loc retras, lipsit de suflet
Sta un gand, intrebator gandind
Asteapta-un semn, ceva minune
Sa fie ridicat de jos, spunand:

Cat vreme pot s-astept
In frigul si-n ploaia marunta,
Cat mai pot sa fiu un om
Calator precum un cantec.

De ce-ti faci rau tu om nebun?
Din toata rasuflarea ta,
Esti doar un punct, pe-acest pamant
Lasat la greu, spre libertatea ta.

Alege tu, ce-i bine si ce-i rau
Nu te lasa, induplecat de bine
Alege tot, ce-i bun, pe chipul tau
Sa fi un om cu caracter de om...

Furat de ganduri

Furat de ganduri, eu soptesc
Un vers dintr-o poezie sfanta,
Tu auzi, dar tresari incet
Spunand cu glas soptindu-mi:

Te iubesc...

O priveam, incepand sa n-o mai vad
Ii priveam ochii si trupul ei estetic,
Un sarut dulce, dat pe chipul ei
Parca sarutam un inger...

Nopti trecute, iubindu-ne in soapte
Saruturi lungi, insotite de amor
Mangaieri placute, cu simturi si priviri
Sub cerul negru, involburat de stele vii.

Luna

Prin sita mult prea marunta,
Privesc o luna, injumatatita
Trista, stand si luminand pamantul
Pe veci in seara, catre declin.

Se misca-ncet, odata cu pamantul
Se duce-n soapta catre apus,
Plangand in seara, ii trece timpul
Si asteapta-n ritm sa vina un rasarit.

Autoportret

Eu, nu sunt decat o lacrima varsata,
Un strop de sange, pierdut in seara
Un fir de ata, dintr-un asternut murdar
Un strop de ploaie, din lacrima de rai.

Obiecte Ascutite - Gillian Flynn

Obiecte Ascutite, un roman de Gillian Flynn exceptional, in rezolvarea unor crime...
Daca insusi Stephen King a dat cu palaria de pamant dupa ce a citit romanul de debut al lui Gillian Flynn, inseamna ca fata are atata horror in creier, incat si-a depus candidatura la titlul de urmasa a maestrului.
O tanara bolnava psihic, venita dintr-o familie de provincie, cu probleme la mansarda, se intoarce in oraselul natal, ca ziarista, pentru a face un material despre asasinarea unei fetite, dar si despre o disparitie misterioasa. Ziarista trebuie sa faca fata si fantasmelor copilariei sale, iar in acest sens o "ajuta" mama ei, distanta si ciufuta, si o sora vitrega inecata in droguri si sex.
Ei, si printre toate aceste lucruri minunate se strecoara si un criminal in serie, in fapt cireasa de pe tortul unei carti pline de toate ingredientele unui horror reusit, gradat si fluid.
Flynn are 35 de ani, e necasatorita, locuieste in Chicago, e critic TV si lucreaza pentru Entertainment Weekly. Spre deosebire de eroina ei, a avut o copilarie minunata. Pesemne ca extremele se atrag!

P.S. Chiar a fost superb, mi-a placut extrem de mult, nici trei ore si am terminat-o...

Moarte exploatata

Intr-un cer intunescos in noapte
Strig din suflet spre isterie,
Sa fiu un prunc, ce canta-n soapta
Sa fiu, cel ce te-ti va canta mereu.

Spre veacul temerilor ganduri
Sa fiu un vasc pe trupul tau,
Sa fiu alintul inimi tale
Sa fiu un ras din interiorul tau.

Un muschi de trup, atarnand in soapta
Pe fata scunda, a trupului tau
Sa-ti cant balada de iubire,
Sa-tiu fiu un fiu ocrotitor.

Ca de mandru as fi iubito
Sa te am in gandul meu,
Sa stiu ca fara tine poate...
As fiu un vant...trecator.

O adiere calda pe langa ochii tai
Sa bat, din vestul oceanic
Sa-ti alint cu vag, ochii cantand
Sa plec in valea sperantei.

Nu stiu cat timp a mai ramas,
Din timpul nostru strajnic
Nu stiu cat timp, pot, sa mai indur
Din timpul nostru tainic.

Trupula tau respinge linistea,
Intr-un decor, multa prea inchis
Te zbati printre cuvinte si tristete
Stand pe spate cu ochii inchisi.

Cat de...

Cat de ciudat ii, sa traiesc,
In umbra unei umbre
Sa pot sa spun cu taina,
O vorba, unei vorbe bune...

Cat de sinistru este...
Ca pot sa-ti vorbesc soptiind
Spre glasul tau launtric,
Ce-n mine a rasarit.

Cat de adorabila
Esti tu printre cuvinte,
Cat de limpede si dulce
In gandul meu launtric.

Of! Chip de om induplecat
Ce-asteapta un semn statornic
Sa fiu un sclav, bine educat
Ce-ti sta in drumul noptii.

Daca...

...daca o pala de vant
Ar batea spre mine,
As disparea intr-o clipta,
Spre visul distins al toamnei.

As falfai, ca un steag in fruntea primariei,
M-as dezintegra ca o particula de-atom,
As fi ca Mozart in zilele bune
Si as sfarsi la varsta frageda de domn.

Dezintegrarea perfectiunii

Pasind in lumea mortii, spre visul implinirii
Gandesc la asuprirea vietii, spre cerul nemarginirii.
As vrea sa fiu un chivot, o istorie ascunsa
Sa pot sa leg in lanturi o lume nezidita.

Sa merg in soapta, spre locul fara viata
Sa pot s-alerg spre viata asta deprimata.
Sa fiu un strop de sange, ce-n vene sta sa iasa
Sa fiu in lumea trista, ce-n obiect sta sa priveasca.

Nu pot sa suflu, din cauza umbrei mortii
Nu vreau sa pot atinge, taierea disperarii.
Sa stiu ca in razboaie, duc sangele jertfirii
Sa pot sa strig in noapte, sunt calea judecatii.

Pasind in visul tainic, din mintea mea obscura
Sa ard in jurul vietii, un lature de caine...
S-arunc in iadul vesnic, un suflet zidit cu suflet
Sa-mi strige-n disperare, sunt jertfa disperarii.

Cerul tau

Cerul lua culoarea trupului tau
In amurgul noptii, din luna mai
Ma uitam spre cer si te vedeam...
Mireasa notpii din luna mai.

Voluptoasa si plina de credinta
Iti varsai, lacrimile peste mine
Imi sopteai prin farmec, o luna plina
O duiosie de dragoste stapana.

Ma spalai, cu apa sfanta din ochii tai
Ma ungeai, cu uleiul dragostei
Soptindu-mi pasiunea si dragostea
Aratandu-mi infinita dragoste...

In tacerea noptii alergam la tine
Paseam nebun, peste morminte
Fugeam ca te-am vazut pe tine,
Sa te prind, sa te strang la piptul meu.

Cat de mult imi lipsea-i iubito,
In tot acest timp trecator
Nu stiu ce-a fost, nu stiu ce vine
Dar stiu ca tu esti trupul salvator.

In toiul noptii asteptam,
Un semn absent sa vina
Sa fie de la tine, suflet drag
Sa simt ca tu esti pentru mine.

Urmareste-mi urma dragoste pura,
Cauta-ma intr-un loc pustiu
Acolo stau si meditez la tine
La tot ce-i sfant si placut.

Incerc sa-nchid aceste versuri
Si sa-ti spun, un bun ramas
Te voi purta vesnic in suflet
Chiar daca-i plecat...

Prin ochii tai

Intr-o clipa de iubire
Ma gandesc la un trecut.
Ma gandesc la tine
La ochii tai profunzi.

Cata dragoste poti purta?
Cata iubire exista-n suflet?
As vrea sa te descopar...
Sa pot sa te ating candva.

Vreau sa poti sa vezi,
Sa vezi ceea ce vad si eu,
Sa vezi prin ochii mei
Cata dragoste privesc cu ei.

Vreau sa sterg oglinda vietii
Sa ma vad lucid, nepalid
Sa ma gandesc ca tu esti suflet,
Un suflet mare ce-n inima rasare.

Arahnida

Intr-un colt intunecos cu panza,
Sta un rege fara frica
Si asteapta cu nerabdare
Cel ce-i va cadea in cursa.

Este el un deomon negru
Inzestrat, cu opt picioare,
Si asteapta cu veninu-n glanda
Ca sa prinda ceva mare.

Insetat de sange rece
Pregatit, gata sa omoare
Un mercenar fara pretentii,
Ucide tot ce-i sta in cale.

Citate reprezentative - Emil Cioran

Între o palmă şi o jignire, suportăm întotdeauna mai bine palma. - Ecartèlement
Cred în salvarea umanităţii, în viitorul cianurii... - Syllogismes de l’amertume
E lucru de mirare că perspectiva de a i se scrie biografia n-a descurajat pe nimeni de la ideea de a avea o viaţă. - Syllogismes de l’amertume
Toate apele au culoarea înecului. - Syllogismes de l’amertume
Singurătatea nu te învaţă că eşti singur, ci singurul. - Amurgul gândurilor
Speranţa e o virtute a sclavilor. - Précis de décomposition
Este evident că Dumnezeu era o soluţie şi că nu vom mai găsi niciodată o alta la fel de satisfăcătoare. - Cahiers
Obiecţie împotriva ştiinţei: această lume nu merită să fie cunoscută. - Syllogismes de l’amertume
Suntem toţi nişte farseuri: supravieţuim problemelor noastre. - Syllogismes de l’amertume
Nu scrii pentru că ai ceva de spus, ci pentru că vrei să spui ceva. - Ecartèlement
Gânditorul de primă mână meditează asupra lucrurilor; ceilalţi, asupra problemelor. - De l'inconvénient d'être né
N-ar trebui să scriem cărţi decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăzni să le mărturisim nimănui. - De l'inconvénient d'être né
La Zoo. Toate animalele au o ţinută decentă, cu excepţia maimuţelor. Simţi că omul e pe-aproape. - Ecartèlement
Să fi comis toate crimele, cu excepţia aceleia de a fi tată. - De l'inconvénient d'être né
Dacă am putea să ne vedem cu ochii celorlalţi, am dispărea într-o clipită. - De l'inconvénient d'être né
Opinii, da; convingeri, nu. Acesta e punctul de plecare al mândriei intelectuale. - Aveux et anathèmes
Nu are convingeri decât acela care n-a aprofundat nimic. - De l’inconvénient d’être né
Nu merită să te sinucizi, deoarece o faci întotdeauna prea târziu. - Syllogismes de l’amertume

In noapte

Ma uit prin geamul fumuriu,
Ma uit spre cerul negru,
Sa fie oare un cer senin
In sufletul meu vesnic.

Privesc departe si ma pierd,
Ma pierd, in stelele pierzarii
As vrea ca eu sa ratacesc
In timpul dezintegrarii.

Cum canta greierii in noapte
As vrea sa pot sa cant si eu
Sa pot sa-ti spun iubito-n soapta
Sa pot sa te alint si eu...

Moment crucial in timpul noptii,
Greierii s-au oprit din cant
Dar eu gandind la visul nostru
Nu as putea ca sa nu cant...

In somn si coma eu m-afund
Si amortesc in ceata,
Ma uit la tine si imi spun,
Esti cea mai frumoasa fata.

Amintiri de vis

Ma gandesc la tine...
La clipele, petrecute-n doi,
La zambetele tale fericite
La tot ce-nseamna noi.

Nu pot sa cred ca timpul trece,
Trece-n viata, fara folos...
Si eu bizar ma sting in noapte
Si ma gandesc la chipul tau.

Greu respir fara protectie
Acea protectie, ce tu mi-ai dat
Vreau sa fiu un gand aievea
Ce se petrece-n mintea ta.

Tu! Inima de piatra
Esti un miracol, in viata mea
Ma-ntreb adesea ce se-ntampla
De ce-ai aparut in viata mea???

Ingenunchiat

Am nevoie de tine acum,
Iti spun ca am nevoie,
Ma uit, peste filele ce-au mai ramas
Ma uit la visele noastre stinse.

Inainte de cadere imi doream,
Sa te vad batand in geam
Sa stiu, ca urma ta de lacrimi
Va purta un gand cu patimi.

Te vad singura cu ochii inchisi,
Vreau, sa pot sa vin, sa te ating
Sa pot atinge un inger viu
Sa pot sa zbor cu tine-n gand.

Imi vine sa plang, in seara asta
Imi vine sa tip, de dragostea ta
Vreau sa pot sa plang in soapta
Sa te simt un suflet solitar.

Ivita si risipita

Un ras haotic pe chipul meu,
Strabate un sentiment profund
As vrea sa fiu, cel ce te-a purtat
In gandul meu mereu.

Ai aparut in viata mea,
Ca lumina soarelui dimineata
Te vedeam cu pasiune zilei,
Cum priveam roua dimineata.

Dar ai gresit, facand un gest
Un gest, total lipsit de admiratie
Nu stiu, ce ai vrut sa demonstrezi
Dar totul sa sfarsit, fara respiratie.

Acum ii trist, imprejurari de ziduri,
Parchet mucegait si egrasie infinita
As da orice, sa-ti vad ochii tristi
Ca prin ei, as vedea lumea toata.

As fi vrut sa te iau de mana
Sa te iau in lumea mea,
Sa fim nedespartiti de lume
Sa fim impreuna, prin atingera ta.

Privind in intuneric

Zambeam, murind in suflet
Intr-un decor mucegait,
Zdrobeam in maini, clipele bune
Ce in mine, toate au murit.

Doream un chip de inger viu
Ce-ar putea sa-mi dea o mana
Un sentiment de mult iubit
Ce-n viata sta s-atarne.

Totui negru si parasit
In jurul vietii mele
Vreau sa fiu putin iubit
De o dragoste eterna.

Nu m-am gandit nici un minut
La vorba ta rostita
Nu m-am uitat nici o clipita
La buzele rostite.

Cum totul pare frig, uscat
In suflet eu ma zbat cu tine
As vrea sa-mi spui ca ma prefac
Dar totul e un vis launtric.

Suflet de vis

Cioburi de vise nerostite
Ganduri rupte, negasite
Vise spulberate-n gand
De placere si de vant.

Triste degete pierdute
Si gasite intr-un trup,
Se jucau cu inimi rupte
Si cu clipe de nedescris.

Cantam balade de amor,
Cantam cu glasul tare.
Ne vad paganii din coridor
Ne vad prin geam afara.

Dansam sub candela galbuie,
Ce lumineaza un colt de strada,
Luari in brate si cuvinte de iubire
In noapte ce se face-n dimineata.

August

E august seara de apus
Si norii imi cer privirea,
Ma-ntreaba cat mai pot sa duc
Din nostalgie fara teama.

Vara trece, incet spre sud
Pleaca calatorind in aer
Ne lasa amurgul trist racit
Ce va urma s-apara.

Incet, incet plecam si noi
Departe in agonie,
Ne ducem precum un anotimp ploios
Ne ducem spre pierire.

Sete de iubire

Cu umbra ta ma-nbrac deschis,
Intr-un decor alb, prea iubit
Sa-mi lumineze chipul meu
Din vina ta, sunt prea lucid.

De tine, dragoste fara sfarsit
Poveste de iubire, fara apus
Sa fie rasarit in viata noastra
In amurgul noptilor albastre.

Rosteste-mi numele iubtio
Cu glasul tau suav gandind,
Sa fie glasul vremurilor bune
Ca eu pentru tine am sa scriu.

Canta-mi strofe de iubire,
Sa ma faci sa simt amor
Sa simt ca pentru mine-i marea
Marea ochilor din noi.

Iti rostesc cu dragoste profunda
Numele tau pur si iubit
Sa fi tu oare vesnica iubire?
Ce pentru suflet am gatit.

Plecarea

Atarnat de-un fir de ata
Spulberat de chinuri si dispret,
Vreau sa renasc incet spre viata
Sa cant, sa dansez spre cerul infinit.
Vreau sa ma ploua pe aripile frante
Sa ploua cu globuri de cristal,
Sa fiu vesel cu aripi rupte
Dar trist, cu dezastrul in suflet.
Ploua infernal pe strada mea
Norii curgeau, plangand in urma mea
Asteptam sa vi, sa te zaresc o clipa
Sa te simt, sa te iubesc
Sub cerul solitar...
Prin balti, noroi noi alergam
Plansi de lacrmile cerului,
Urlam, tiapam de bucurie
De fericirea celuilalt.
Dar totul se destrama intr-o clipa
Cand tu ai spus: Adio am plecat!
As vrea sa stiu ce va ramane acuma
Din tot ce noi am colindat...
Ma uit pe strazile pusti din suflet
Ce ne poarta urmele mereu,
Sa vi la mine sa te mai zaresc o clipa
Sa pot sa-ti spun si eu: Adio am plecat!

Dupa Crepuscul

In noapte si-n tuneric
Eu strabat un drum,
Un drum pietrit cu inimi
Ce spre tine eu ma duc.

In deplina asteptare,
Te vad zacand in geam,
Te vad cu lacrimi pe obraz
Dar vai!!! Scuze, geamul e plouat.

Murdar pe maini ma sterg de mine
Si ma uit la chipul tau,
As vrea ca eu sa fiu launtric,
Launtric dupa trupul tau.

Nu te speria iubito
Am venit sa te salut
Sa-ti spun adio, esti amintire
Sa-ti vezi de drum, ii cel mai rau...

Ai vrut sa plec, eu am plecat
Departe de vointa mea,
Tu vrei sa vin n-apoi la tine
Dar timpul nu se lasa asteptat.

Zacut...

Strabat al tau suras in lacrimi
Strabat, cu gandul patimas in zor
As vrea sa fiu, culcat in a ta cale
Sa fiu pribeag, un calator...

Sa ma strivesti cu talpile murdare,
De noroiul ce in urma l-am lasat
Sa te scuturi de lacrimile mele
Ce in poala, eu t-i le-am lasat.

Asculta-ma cum strig in mine,
Cum respir, cu greu si lacrimi
Cum inima imi bate-n mine
Fara glas si suflu am ramas.

Cat de greu ma misc acuma
De amorteala, ce tu mi-ai dat
As vrea sa fiu barbatul care
Tu in inima t-i la-ai creat.

Destin

Sa fiu in agonie stransa
Sa stiu, ca nu ma pot trezi
Sa fi acolo, cu al tau trup si suflet
Sa fi un inger plin de venin.

Ma zbat, intre viata si agonie,
Intre extaz si neantul fericirii
Sa fiu sortit anxietatii
Al mortilor ce am rapus in vis.

Izgonit din rai...
Prefer sa-mi sune ceasul,
Sa mor strigand in soapta
Si sa-ti spun: Adio salasluire!

Amortit privind fundalul
Parcului infrigurat,
Vreau ca tu, sa fi la capat
Sa pot sa strig, ai fost a mea.

Pierdut in versuri

In zile negre de cosmar
Indur multa suferinta,
De la ce ce ma creat
De la el, om fara biruinta.

De ce ma faci mereu sa plang?
Nu sunt eu copilul tau?
De ce ma faci mereu sa sufar?
Sa fiu sumisiv...si tu stapane?

Cat am suferit, cat sufar,
Cat voi suferi nimeni nu va sti
Nici chiar eu, suflet ratacitor
Pierdut in lumea asta din beton.

Sterg temut lacrimi pe obraz,
Ma sterg de palma sora
Vreau sa par lucid cu mine
Dar sufletul, nu-i emblema pentru tine.

Ma uit in mine, vad adanc
Ma uit in mine, vad lac de lacrimi
Intuneric, liniste deplina
In trup si suflet, fara poticnire.

Zbor Spre Tine

                I

Anxios, intins pe pat
Afundat, in patul moale,
Inconjurat de peretii albi
Ce vor sa-mi spuna-n soapta.
Ma gandesc la tine...
La milele ce ne despart.
As vrea sa fiu cu tine,
Sa-ti vorbesc si sa te am.
Of! Cat imi lipsesti!!!
Sunt aici fara speranta,
Cu moarte, agonie si dispret
Visez cat esti de departe.
Ai fost fata, care mi-a dat iubirea.
Ai fost fata, de care mi-a pasat,
As vrea sa-mi intelegi gandirea,
Iubirea, ce in urma am lasat.
Ii greu, o seara neagra ma umbreste
Ma tine strans, captiv in lumea mea
Clipesc inchis, sa te pot atinge,
Raman inchis, sa te pot vedea.
Nu-i deschid, te teama ca ma voi frange
Ii las inchisi, inchisi in sinea mea
Nu-i deschid, ca vei disparea-n secunde
Secundele din viata mea...
Te priveam, ca printr-un geam
Patat, zgariat, inlacrimat
Iti priveam trupul
Rece, pustiu si solitar...
Pozele tale, ce in cufar au ramas
Le privesc, cu zdravana admiratie
Le ating domol, cu patima si har
Te simt aproape, aproape-n viata mea.
Departe sunt eu, cu inima ta
Departe sunt eu...ma vei astepta?
Departe sunt eu, de ochii tai
Departe, departe esti tu, iubirea mea.

                II

Te simt, atunci cand ploua
Stropii, imi aduc aminte
De lacrimile varsate de dorul tau...
Te simt, atunci cand este cald.
Caldura ma face sa simt
Mangaiera si atingerea ta profunda.
Te simt cand este toamna,
Fiecare frunza cazuta la pamant
Este un sarut al tau,
Pe buzele mele reci, uscate si pierdute.
Te simt cand ninge, erai ca un fulg.
Te topeai in preajma mea.
De dorul zilelor trecute
Raspandesc un gand fior
Sa fiu cu tine-n zilele gasite,
Gasite in somnul meu.
Pierdut in lumea mea uscata
Pasesc in fata umbrei mele
Alerg de ea, ma-scund de tine
Refuz zilele ce-au mai ramas.

Elogiul pesimist

Cu penita-n mana, privesc printre copaci
Gandesc la versuri albe, zile negre
                        si vise de neuitat.
Trec brusc, de la agonie la iubire,
De la moarte, la patimire,
Din somn profund, la realitate
Din ziua cand voi muri, la ziua
                          ce ma voi naste.
Of...cat am putut sa-ndur...
Chin, batai si despartire
De ce m-am aruncat in zid?
Puteam sa te iubesc la nesfarsit?!
Anxios in lumea mea, trista si murdara
Traiesc inconjurat, de ciulini
Ce vor sa-mi puna capat.
Departe de tine, al tau trup fermecator
M-a frant dintr-o clipita,
Cand te-am strans la pipetul meu.
As vrea sa pot sa te visez
Sa fi in gandul meu,
Sa stiu ca acolo vei fi mereu
Mereu cu gandul tau.
Atata timp cat te iubesc
Vei fi in sufletul pustiu,
Acel gol ramas pe veci
Va purta urma ta mereu.

Anotimp

Gandul amortit

Pasind in lumea aspra, ascult pasii grabiti,
Ascult, cum totul este viata...ascult linistit.
Sa scriu domol, pe pagini albe, rupte la un capat
Si descriu cu drag natura, ea este inspiratie.

In raze de soare, ma pierd in amintiri
Ma pierd spre visul, unei nopti de toamna
Sa fiu glasul amortit. De natura orbitoare
Sa ating cu scop, lumea ce ma inconjoara...

Imi pierd privirea in natura, in anii veştejiti
Printre frunze viu colorate, ce in mine au rapus.
Prin soapta ascunsa a naturii, cladesc cu visul meu
Pe muschii centenarului copac, verzui voi fi si eu.

Zbucium

In somn profund, ma innec cu lacrimi,
Lacrimi insangerate din ochii mei...
As vrea sa ma trezesc in lanuri infrigurate
As vrea orice sa vreau, daca tu vrei.

E trist, o agonie aspra, inflacarata
Ma tine strans, in lumea mea pustie
Ma zbat in versuri si in cuvinte
Sa gasesc o cale, o iesire...

Aproape mort, cu pixul pe hartie,
Ma-ncurc in mrejele iubirilor tarzii
Si lumea mea cea rece si pustie,
Poarta-si deschide ca sa vii.

Ar trebui sa scriu cu sangele-n lut
O carte-a Pamantului, noua,
Poveste a poetului mut
Ce-a rupt o lume-n doua.

Ar trebui sa-nnec pamantul
In lacrimi de mine varsate,
Sa fac sa-nceteze cantul
Padurilor si pasarii moarte.

Ar trebui sa daram puntile
Tacerii, ce stau intre noi,
Sa fac sa rasara soarele
Sa urce pe cer pentru noi doi.




                                  Kalliope & Diabollique

Izvoare profetice privind istoria viitoare

 Biblia nu este singura lucrare ce tine sa ne informeze despre istoria viitoare. Pentru mine, cea mai interesanta codificare a istoriei trecute si viitoare este reprezentata de piramida lui Keops.
 Peter Lemesurier a studiat ani de zile galeriile marii piramide si este in relatie directa cu diferite segmente temoprare marcate de cele mai importante evenimente.

-2007 - Colapsul epocii civilizatiei materialiste;
-2011 - Incepe o perioada de decadere spirituala;
-2034 - Octombire - Se asteapta sosirea lui Mesia;
-2051 - Dupa distrugeri importante incepe o perioada de refacere rapida;
-2072 - Incepe o perioada de mare prosperitate materiala;
-2116 - Moare prima figura "semi-mesianica" sosita pe Terra;
-2134 - 2238 A doua mare figura mesianica viziteaza Terra;
-2264 - 2368 A treia mare figura mesianica viziteaza Terra;
-2422 - Are loc reforma pentr iluminarea spirituala a omenirii;
-2500 - Are loc saltul omenirii spre o cunostiinta superioara;
-2989 - Incepe Epoca de Aur a unei umanitati perfect iluminate si reintegrate spiritual;
-3989 - Sfarsitul Epocii de Aur si trecerea umanitatii in dimensiuni superioare de constiinta;

Vreau sa fiu...

Vreau sa fiu, un fulg de nea
Sa ma topesc in palma ta,
Sa simti racoarea urmei mele
Ce in palma ti-am lasat.

Vreau sa fiu, un strop de ploaie
Sa ma preling pe trupul tau
Sa-ti mangai sanii, sa-ti sarut trupul
Sa te adulmec de mirosul tau.

Life

Cum pot admite ca eu nu sunt facut pentru viata, cand in realitate viata nu este facuta pentru mine...

Nedumerire

Stau pe banca si gandesc,
Eu sunt tristul vis etern
Vreau sa ies din ceata vietii
Sa traiesc cu visul meu.

Un vis pierdut in neantul meu,
Stapan in viata mea de fier...
Sa strig spre tine cu glasul mortii.
De ca ai plecat? De ce nu vi?

Traiesti departe, cu ganduri in sublim
Solitara, in calea ta cea trista
Ai vrut sa fi, un vis pierdut
Un trup departe, de sufletul meu trecut.

Urasc

Urasc felul cum imi vorbesti
Si felul cum te porti...
Urasc cum imi conduci inima,
Urasc cum ma privesti.
Urasc bocanii tai negri
Si felul cum imi citesti gandurile.
Te urasc atat de mult incat mi se face rau,
Dar ma faci sa scriu randuri.
Urasc faptul ca ai intodeauna dreptate,
Cand minti, cand ma faci sa rad
Si mi se face rau, cand ma faci sa plang.
Urasc cand nu esti in preajma mea
Si ca nu m-ai cautat.
Dar cel mai mult, urasc felul in care
Nu te urasc nici macar pe-aproape
Nici macar putin, chiar deloc...
Te iubesc!

Suferinta Biruitoare

Acel cadou murit devreme
Sper sa stearga rana ta,
Sa nu mai plangi ca vine dorul
Dorul, din iubirea ta.

De ziua ta eu iti soptesc,
Anii precedenti sa-i uiti
Sa fi tare-n viitor
Sa faci din tine, un inceput.

Vor trece anii, spre sfarsitul tau
Se vor duce, ca un rau inlacrimat
Lacrimile ce au curs pe pometii tai,
Vor lasa urme, pe obrajii inlacrimati.

Profund

Pasesc in monarhie, cu regret si umilinta
Intru-n valea umbrei mortii, fara suferinta.
As vrea sa dau in timp, acele clipe sfinte
Sa mai visez un strop, din visele mele frante.

S-au dus anii, dar am ramas la fel
Indragostit de ea, de fata din visul meu...
As vrea sa mor, sa mor in somn
Sa privesc acelasi chip, etern in visul meu.

Cosmar dulceag, ma framanta de-o viata,
Ma tinea strans, captiv in libertate...
Prins in lanturi si in cuie, vedeam cu rost
Cum trece, timpul fara rost in treacat.

Intunecare

In privirea ta ma pierd,
Ma pierd in amintiri,
Totul sa renasca, din rasputeri
Sa fiu din nou, cu tine-n gand.

A trecut un timp
Scurt, dar odios
As vrea sa fiu in palma ta
Inaintea somnului profund.

Reluam o stare noua...
Pierduti, in culmea disperarii
Ne pierdem prin cuvinte
Pe cerul pustiu al noptii.

Plutim spre intuneric,
Invinsi de teama si razboi
Fara sa incetam o clipa,
Iubirea s-o indepartam.

Invingem timpul pierdut,
Cuprinsi de frenezie
Pierdem infinitul...
In ploi de poezie.

Nu incetam a cauta
Lumina in intuneric,
Gasind-o ne intoarcem
Intr-un univers feeric.


                 Kalliope & Anirock

Negura gandirii

A ta cale o descopar,
In timpul cenusiu ploios
Sa fie drumul vietii mele
Din sufletul meu trist, umbros.

Din stanca vietii eu adun
Sentimente pure, de gelozie
Sa fie oare un trecut curat?
Ce-mi apartine mie...

As vrea sa pot spune ceva
Sa te "lovesc" in suflet
Sa fie un cuvant de bun ramas
Al sortii vieti pagane.

In timp pierdut, ascuns dulceag
Ce ma framant de-o viata
Sa caut un suflet, alb solitar
Sa biruiesc slujind o viata.

Te-am gasit intr-un final
In mintea mea nebuna,
Sa scot umbra visului alb
Ce s-a transformat in spume.

Acum ascult glasul tacerii,
In linistea biruitoare...
Sa spun un vant soptit din suflet
Ce din umbre in colt rasare.

Chipul tau in pragul vietii
Ajuns in agonia mea,
Cu ochii inchisi te vad aievea
In trista patimilor eu tresar.

Umbra umbreor din mine,
Sfarteca al meu trup, gol
Parasit de visul vietii
Parasit de tine si de dor...